1 (Către mai marele cîntăreţilor. După Iedutun. Un psalm al lui Asaf.) Strig cu glasul meu către Dumnezeu, strig cu glasul meu către Dumnezeu, şi El mă va asculta.

2 În ziua necazului meu, caut pe Domnul; noaptea, mînile îmi stau întinse fără curmare; sufletul meu nu vrea nicio mîngîiere.

3 Mi-aduc aminte de Dumnezeu, şi gem; mă gîndesc adînc în mine, şi mi se mîhneşte duhul. -

4 Tu îmi ţii ploapele deschise; şi, de mult ce mă frămînt, nu pot vorbi.

5 Mă gîndesc la zilele de demult, la anii de odinioară.

6 Mă gîndesc la cîntările mele noaptea, cuget adînc în lăuntrul inimii mele, îmi cade duhul pe gînduri, şi zic:

7 ,,Va lepăda Domnul pentru totdeauna? Şi nu va mai fi El binevoitor?

8 S'a isprăvit bunătatea Lui pe vecie? S'a dus făgăduinţa Lui pentru totdeauna?

9 A uitat Dumnezeu să aibă milă? Şi -a tras El, în mînia Lui, înapoi îndurarea?`` -

10 Atunci îmi zic: ,,Ceeace mă face să sufăr, este că dreapta Celui Prea Înalt nu mai este aceeaş``...

11 Dar tot voi lăuda lucrările Domnului, căci îmi aduc aminte de minunile Tale de odinioară;

12 da, mă voi gîndi la toate lucrările Tale, şi voi lua aminte la toate isprăvile Tale.

13 Dumnezeule, căile Tale sînt sfinte! Care Dumnezeu este mare ca Dumnezeul nostru?

14 Tu eşti Dumnezeul, care faci minuni; Tu Ţi-ai arătat puterea printre popoare.

15 Prin braţul Tău, Tu ai izbăvit pe poporul Tău, pe fiii lui Iacov şi ai lui Iosif.

16 Cînd Te-au văzut apele, Dumnezeule, cînd Te-au văzut apele, s'au cutremurat, şi adîncurile s'au mişcat.

17 Norii au turnat apă cu găleata, tunetul a răsunat în nori, şi săgeţile Tale au sburat în toate părţile.

18 Tunetul Tău a isbucnit în vîrtej de vînt, fulgerile au luminat lumea: pămîntul s'a mişcat şi s'a cutremurat.

19 Ţi-ai croit un drum prin mare, o cărare prin apele cele mari, şi nu Ţi s'au mai cunoscut urmele.

20 Ai povăţuit pe poporul Tău ca pe o turmă, prin mîna lui Moise şi Aaron.

1 To the Overseer, for Jeduthun. -- A Psalm of Asaph. My voice [is] to God, and I cry, my voice [is] to God, And He hath given ear unto me.

2 In a day of my distress the Lord I sought, My hand by night hath been spread out, And it doth not cease, My soul hath refused to be comforted.

3 I remember God, and make a noise, I meditate, and feeble is my spirit. Selah.

4 Thou hast taken hold of the watches of mine eyes, I have been moved, and I speak not.

5 I have reckoned the days of old, The years of the ages.

6 I remember my music in the night, With my heart I meditate, and my spirit doth search diligently:

7 To the ages doth the Lord cast off? Doth He add to be pleased no more?

8 Hath His kindness ceased for ever? The saying failed to all generations?

9 Hath God forgotten [His] favours? Hath He shut up in anger His mercies? Selah.

10 And I say: `My weakness is, The changes of the right hand of the Most High.`

11 I mention the doings of Jah, For I remember of old Thy wonders,

12 And I have meditated on all Thy working, And I talk concerning Thy doings.

13 O God, in holiness [is] Thy way, Who [is] a great god like God?

14 Thou [art] the God doing wonders. Thou hast made known among the peoples Thy strength,

15 Thou hast redeemed with strength Thy people, The sons of Jacob and Joseph. Selah.

16 The waters have seen Thee, O God, The waters have seen Thee, They are afraid -- also depths are troubled.

17 Poured out waters have thick clouds, The skies have given forth a noise, Also -- Thine arrows go up and down.

18 The voice of Thy thunder [is] in the spheres, Lightnings have lightened the world, The earth hath trembled, yea, it shaketh.

19 In the sea [is] Thy way, And Thy paths [are] in many waters, And Thy tracks have not been known.

20 Thou hast led as a flock Thy people, By the hand of Moses and Aaron!