1 (Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeu, da, Dumnezeu, Domnul, vorbeşte, şi cheamă pămîntul, dela răsăritul soarelui pînă la asfinţitul lui.
2 Din Sion, care este întruparea frumuseţei desăvîrşite, de acolo străluceşte Dumnezeu.
3 Dumnezeul nostru vine şi nu tace. Înaintea Lui merge un foc mistuitor, şi împrejurul Lui o furtună puternică.
4 El strigă spre ceruri sus, şi spre pămînt, ca să judece pe poporul Său:
5 ,,Strîngeţi-Mi pe credincioşii Mei, care au făcut legămînt cu Mine prin jertfă!`` -
6 Atunci cerurile vor vesti dreptatea Lui, căci Dumnezeu este cel ce judecă. -
7 Ascultă, poporul Meu, şi voi vorbi; ascultă, Israele, şi te voi înştiinţa. Eu sînt Dumnezeu, Dumnezeul tău.
8 Nu pentru jertfele tale te mustru: căci arderile tale de tot sînt necurmat înaintea Mea.
9 Nu voi lua tauri din casa ta, nici ţapi din staulele tale.
10 Căci ale Mele sînt toate dobitoacele pădurilor, toate fiarele munţilor cu miile lor.
11 Eu cunosc toate păsările de pe munţi, şi tot ce se mişcă pe cîmp este al Meu.
12 Dacă Mi-ar fi foame, nu ţi-aş spune ţie, căci a mea este lumea şi tot ce cuprinde ea.
13 Oare mănînc Eu carnea taurilor? Oare beau Eu sîngele ţapilor?
14 Adu ca jertfă lui Dumnezeu mulţămiri, şi împlineşte-ţi juruinţele făcute Celui Prea Înalt.
15 Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!
16 Dumnezeu zice însă celui rău: ,,Ce tot înşiri tu legile Mele, şi ai în gură legămîntul Meu,
17 cînd tu urăşti mustrările, şi arunci cuvintele Mele înapoia ta?
18 Dacă vezi un hoţ, te uneşti cu el, şi te însoţeşti cu preacurvarii.
19 Dai drumul gurii la rău, şi limba ta urzeşte vicleşuguri.
20 Stai şi vorbeşti împotriva fratelui tău, cleveteşti pe fiul mamei tale.
21 Iată ce ai făcut, şi Eu am tăcut. Ţi-ai închipuit că Eu sînt ca tine. Dar te voi mustra, şi îţi voi pune totul supt ochi!
22 Luaţi seama dar, voi cari uitaţi pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă sfăşii, şi să nu fie nimeni să vă scape.
23 Cine aduce mulţămiri, ca jertfă, acela Mă proslăveşte, şi celui ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mîntuirea lui Dumnezeu.
1 A Psalm of Asaph. The God of gods -- Jehovah -- hath spoken, And He calleth to the earth From the rising of the sun unto its going in.
2 From Zion, the perfection of beauty, God shone.
3 Our God cometh, and is not silent, Fire before Him doth devour, And round about him it hath been very tempestuous.
4 He doth call unto the heavens from above, And unto the earth, to judge His people.
5 Gather ye to Me My saints, Making covenant with Me over a sacrifice.
6 And the heavens declare His righteousness, For God Himself [is] judge. Selah.
7 Hear, O My people, and I speak, O Israel, and I testify against thee, God, thy God [am] I.
8 Not for thy sacrifices do I reprove thee, Yea, thy burnt-offerings [Are] before Me continually.
9 I take not from thy house a bullock, From thy folds he goats.
10 For Mine [is] every beast of the forest, The cattle on the hills of oxen.
11 I have known every fowl of the mountains, And the wild beast of the field [is] with Me.
12 If I am hungry I tell not to thee, For Mine [is] the world and its fulness.
13 Do I eat the flesh of bulls, And drink the blood of he-goats?
14 Sacrifice to God confession, And complete to the Most High thy vows.
15 And call Me in a day of adversity, I deliver thee, and thou honourest Me.
16 And to the wicked hath God said: What to thee -- to recount My statutes? That thou liftest up My covenant on thy mouth?
17 Yea, thou hast hated instruction, And dost cast My words behind thee.
18 If thou hast seen a thief, Then thou art pleased with him, And with adulterers [is] thy portion.
19 Thy mouth thou hast sent forth with evil, And thy tongue joineth deceit together,
20 Thou sittest, against thy brother thou speakest, Against a son of thy mother givest slander.
21 These thou didst, and I kept silent, Thou hast thought that I am like thee, I reprove thee, and set in array before thine eyes.
22 Understand this, I pray you, Ye who are forgetting God, Lest I tear, and there is no deliverer.
23 He who is sacrificing praise honoureth Me, As to him who maketh a way, I cause him to look on the salvation of God!