1 Doamne, Dumnezeul răzbunărilor, Tu, Dumnezeul răzbunărilor, arată-Te!

2 Scoală-Te, Judecătorul pămîntului, şi răsplăteşte celor mîndri după faptele lor!

3 Pînă cînd vor birui cei răi, Doamne, pînă cînd vor birui cei răi?

4 Ei ţin cuvîntări puternice, vorbesc cu trufie, şi toţi cei ce fac răul se fălesc.

5 Ei zdrobesc pe poporul Tău, Doamne, şi asupresc moştenirea Ta.

6 Junghie pe văduvă şi pe străin, ucid pe orfani,

7 şi zic: ,,Nu vede Domnul, şi Dumnezeul lui Iacov nu ia aminte!``

8 Totuş, învăţaţi-vă minte, oameni fără minte! Cînd vă veţi înţelepţi, nebunilor?

9 Cel ce a sădit urechea, s'ar putea să n'audă? Cel ce a întocmit ochiul, s'ar putea să nu vadă?

10 Cel ce pedepseşte neamurile, s'ar putea să nu pedepsească, El, care a dat omului pricepere?

11 Domnul cunoaşte gîndurile omului: ştie că sînt deşerte.

12 Ferice de omul, pe care -l pedepseşti Tu, Doamne, şi pe care -l înveţi din Legea Ta,

13 ca să -l linişteşti în zilele nenorocirii, pînă se va săpa groapa celui rău!

14 Căci Domnul nu lasă pe poporul Său, şi nu-Şi părăseşte moştenirea.

15 Ci se va face odată judecata după dreptate, şi toţi cei cu inima curată o vor găsi bună.

16 Cine mă va ajuta împotriva celor răi? Cine mă va sprijini împotriva celor ce fac răul?

17 De n'ar fi Domnul ajutorul meu, cît de curînd ar fi sufletul meu în tăcerea morţii!

18 Oridecîte ori zic: ,,Mi se clatină piciorul!`` bunătatea Ta, Doamne, mă sprijineşte totdeauna.

19 Cînd gînduri negre se frămîntă cu grămada înlăuntrul meu, mîngîierile Tale îmi înviorează sufletul.

20 Te vor pune cei răi să şezi pe scaunul lor de domnie, ei cari pregătesc nenorocirea la adăpostul legii?

21 Ei se strîng împotriva vieţii celui neprihănit, şi osîndesc sînge nevinovat.

22 Dar Domnul este turnul meu de scăpare, Dumnezeul meu este stînca mea de adăpost.

23 El va face să cadă asupra lor nelegiuirea, El îi va nimici prin răutatea lor; Domnul, Dumnezeul nostru, îi va nimici.

1 God of vengeance -- Jehovah! God of vengeance, shine forth.

2 Be lifted up, O Judge of the earth, Send back a recompence on the proud.

3 Till when [do] the wicked, O Jehovah? Till when do the wicked exult?

4 They utter -- they speak an old saw, All working iniquity do boast themselves.

5 Thy people, O Jehovah, they bruise, And Thine inheritance they afflict.

6 Widow and sojourner they slay, And fatherless ones they murder.

7 And they say, `Jehovah doth not see, And the God of Jacob doth not consider.`

8 Consider, ye brutish among the people, And ye foolish, when do ye act wisely?

9 He who planteth the ear doth He not hear? He who formeth the eye doth He not see?

10 He who is instructing nations, Doth He not reprove? He who is teaching man knowledge [is] Jehovah.

11 He knoweth the thoughts of man, that they [are] vanity.

12 O the happiness of the man Whom Thou instructest, O Jah, And out of Thy law teachest him,

13 To give rest to him from days of evil, While a pit is digged for the wicked.

14 For Jehovah leaveth not His people, And His inheritance forsaketh not.

15 For to righteousness judgment turneth back, And after it all the upright of heart,

16 Who riseth up for me with evil doers? Who stationeth himself for me with workers of iniquity?

17 Unless Jehovah [were] a help to me, My soul had almost inhabited silence.

18 If I have said, `My foot hath slipped,` Thy kindness, O Jehovah, supporteth me.

19 In the abundance of my thoughts within me, Thy comforts delight my soul.

20 Is a throne of mischief joined [with] Thee? A framer of perverseness by statute?

21 They decree against the soul of the righteous, And innocent blood declare wicked.

22 And Jehovah is for a high place to me, And my God [is] for a rock -- my refuge,

23 And turneth back on them their iniquity, And in their wickedness cutteth them off; Jehovah our God doth cut them off!