1 (Către mai marele cîntăreţilor. Se cîntă ca şi ,,Crinul mărturiei``. O cîntare de laudă a lui David, spre învăţătură. Făcută cînd purta război cu Sirienii din Mesopotamia şi cu Sirienii din Ţoba şi cînd s'a întors Ioab şi a bătut în Valea Sării douăsprezece mii de Edomiţi.) Dumnezeule, ne-ai lepădat, ne-ai împrăştiat, şi Te-ai mîniat: ridică-ne iarăş!2 Ai cutremurat pămîntul, l-ai despicat; drege -i spărturile, căci se clatină!3 Ai făcut pe poporul Tău să treacă prin lucruri grele, ne-ai adăpat cu un vin de amorţire.4 Ai dat celorce se tem de Tine un steag, ca să -l înalţe spre biruinţa adevărului. -5 Pentruca prea iubiţii Tăi să fie izbăviţi, scapă-ne prin dreapta Ta, şi ascultă-ne!6 Dumnezeu a zis în sfinţenia Lui: ,,Voi ieşi biruitor, voi împărţi Sihemul, şi voi măsura valea Sucot.7 Al Meu este Galaadul, al Meu este Manase; Efraim este tăria capului Meu, iar Iuda, toiagul Meu de cîrmuire:8 Moab este ligheanul în care Mă spăl: peste Edom Îmi arunc încălţămintea: ţara Filistenilor strigă de bucurie din pricina Mea!`` -9 Cine mă va duce în cetatea întărită? Cine mă va duce la Edom?10 Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat, şi nu mai ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?11 Dă-ne ajutor, ca să scăpăm din necaz! Căci ajutorul omului este zădarnic.12 Cu Dumnezeu vom face isprăvi mari, şi El va zdrobi pe vrăjmaşii noştri.

1 To the Overseer. -- `Concerning the Lily of Testimony,` a secret treasure of David, to teach, in his striving with Aram-Naharaim, and with Aram-Zobah, and Joab turneth back and smiteth Edom in the valley of Salt -- twelve thousand. O God, Thou hadst cast us off, Thou hadst broken us -- hadst been angry! -- Thou dost turn back to us.2 Thou hast caused the land to tremble, Thou hast broken it, Heal its breaches, for it hath moved.3 Thou hast shewn Thy people a hard thing, Thou hast caused us to drink wine of trembling.4 Thou hast given to those fearing thee an ensign. To be lifted up as an ensign Because of truth. Selah.5 That Thy beloved ones may be drawn out, Save [with] Thy right hand, and answer us.6 God hath spoken in His holiness: I exult -- I apportion Shechem, And the valley of Succoth I measure,7 Mine [is] Gilead, and mine [is] Manasseh, And Ephraim [is] the strength of my head, Judah [is] my lawgiver,8 Moab [is] my pot for washing, over Edom I cast my shoe, Shout, concerning me, O Philistia.9 Who doth bring me [to] a city of bulwarks? Who hath led me unto Edom?10 Is it not Thou, O God? hast Thou cast us off? And dost Thou not go forth, O God, with our hosts!11 Give to us help from adversity, And vain [is] the deliverance of man.12 In God we do mightily, And He treadeth down our adversaries!