1 Pentruce stai aşa de departe, Doamne? Pentruce Te ascunzi la vreme de necaz?

2 Cel rău, în mîndria lui, urmăreşte pe cei nenorociţi, şi ei cad jertfă curselor urzite de el.

3 Căci cel rău se făleşte cu pofta lui, iar răpitorul batjocoreşte şi nesocoteşte pe Domnul.

4 Cel rău zice cu trufie: ,,Nu pedepseşte Domnul! Nu este Dumnezeu!`` Iată toate gîndurile lui.

5 Treburile îi merg bine în orice vreme; judecăţile Tale sînt prea înalte pentru el, ca să le poată vedea, şi suflă cu dispreţ împotriva tuturor protivnicilor lui.

6 El zice în inima lui: ,,Nu mă clatin, în veci sînt scutit de nenorocire!``

7 Gura îi este plină de blesteme, de înşelătorii şi de vicleşuguri; şi supt limbă are răutate şi fărădelege.

8 Stă la pîndă lîngă sate, şi ucide pe cel nevinovat în locuri dosnice: ochii lui pîndesc pe cel nenorocit.

9 Stă la pîndă în ascunzătoarea lui, ca leul în vizuină: stă la pîndă să prindă pe cel nenorocit. Îl prinde, şi -l trage în laţul lui:

10 se îndoaie, se pleacă, şi -i cad săracii în ghiare!

11 El zice în inima lui: ,,Dumnezeu uită! Îşi ascunde Faţa şi în veac nu va vedea!``

12 Scoală-Te, Doamne, Dumnezeule, ridică mîna! Nu uita pe cei nenorociţi!

13 Pentruce să hulească cel rău pe Dumnezeu? Pentruce să zică în inima lui că Tu nu pedepseşti?

14 Dar Tu vezi; căci Tu priveşti necazul şi suferinţa, ca să iei în mînă pricina lor. În nădejdea Ta se lasăcel nenorocit, şi Tu vii în ajutor orfanului.

15 Zdrobeşte braţul celui rău, pedepseşte -i fărădelegile, ca să piară din ochii Tăi!

16 Domnul este Împărat în veci de veci; neamurile sînt nimicite din ţara Lui.

17 Tu auzi rugăciunile celor ce sufăr, Doamne! Le întăreşti inima, Îţi pleci urechea spre ei,

18 ca să faci dreptate orfanului şi celui asuprit, şi ca să nu mai însufle groaza omul cel luat din pămînt.

1 Why, Jehovah, dost Thou stand at a distance? Thou dost hide in times of adversity,

2 Through the pride of the wicked, Is the poor inflamed, They are caught in devices that they devised.

3 Because the wicked hath boasted Of the desire of his soul, And a dishonest gainer he hath blessed, He hath despised Jehovah.

4 The wicked according to the height of his face, inquireth not. `God is not!` [are] all his devices.

5 Pain do his ways at all times, On high [are] Thy judgments before him, All his adversaries -- he puffeth at them.

6 He hath said in his heart, `I am not moved,` To generation and generation not in evil.

7 Of oaths his mouth is full, And deceits, and fraud: Under his tongue [is] perverseness and iniquity,

8 He doth sit in an ambush of the villages, In secret places he doth slay the innocent. His eyes for the afflicted watch secretly,

9 He lieth in wait in a secret place, as a lion in a covert. He lieth in wait to catch the poor, He catcheth the poor, drawing him into his net.

10 He is bruised -- he boweth down, Fallen by his mighty ones hath the afflicted.

11 He said in his heart, `God hath forgotten, He hath hid His face, He hath never seen.`

12 Arise, O Jehovah! O God, lift up Thy hand! Forget not the humble.

13 Wherefore hath the wicked despised God? He hath said in his heart, `It is not required.`

14 Thou hast seen, For Thou perverseness and anger beholdest; By giving into Thy hand, On Thee doth the afflicted leave [it], Of the fatherless Thou hast been an helper.

15 Break the arm of the wicked and the evil, Seek out his wickedness, find none;

16 Jehovah [is] king to the age, and for ever, The nations have perished out of His land!

17 The desire of the humble Thou hast heard, O Jehovah. Thou preparest their heart; Thou causest Thine ear to attend,

18 To judge the fatherless and bruised: He addeth no more to oppress -- man of the earth!