1 (O cîntare. Un psalm al fiilor lui Core. Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat cu flautul. O cîntare a lui Heman, Ezrahitul.) Doamne, Dumnezeul mîntuirii mele! Zi şi noapte strig înaintea Ta!

2 S'ajungă rugăciunea mea înaintea Ta! Ia aminte la cererile mele;

3 căci mi s'a săturat sufletul de rele, şi mi se apropie viaţa de locuinţa morţilor.

4 Sînt pus în rîndul celor ce se pogoară în groapă, sînt ca un om, care nu mai are putere.

5 Stau întins printre cei morţi, ca cei ucişi şi culcaţi în mormînt, de cari nu-Ţi mai aduci aminte, şi cari sînt despărţiţi de mîna Ta.

6 M'ai aruncat în groapa cea mai de jos, în întunerec, în adîncuri.

7 Mînia Ta mă apasă, şi mă năpădeşti cu toate valurile Tale. -

8 Ai îndepărtat dela mine pe toţi prietenii mei, m'ai făcut o pricină de scîrbă pentru ei; sînt închis şi nu pot să ies.

9 Mi se topesc ochii de suferinţă; în toate zilele Te chem, Doamne, şi-mi întind mînile spre Tine!

10 Oare pentru morţi faci Tu minuni? Sau se scoală morţii să Te laude? -

11 Se vorbeşte de bunătatea Ta în mormînt, şi de credincioşia Ta în Adînc?

12 Sînt cunoscute minunile Tale în întunerec, şi dreptatea Ta în ţara uitării?

13 Doamne, eu îşi cer ajutorul, şi dimineaţa rugăciunea mea se înalţă la Tine.

14 Pentruce, Doamne, lepezi sufletul meu? Pentruce îmi ascunzi Faţa Ta?

15 Din tinereţă, sînt nenorocit şi trag să mor, sînt cuprins de spaimele Tale, şi nu ştiu ce să mai fac.

16 Mînia Ta trece peste mine, spaimele Tale mă nimicesc de tot.

17 Ele mă înconjoară toată ziua, ca nişte ape, mă înfăşoară toate deodată.

18 Ai depărtat dela mine pe prieteni şi tovarăşi; şi cei de aproape ai mei s'au făcut nevăzuţi.

1 A Song, a Psalm, by sons of Korah, to the Overseer, `Concerning the Sickness of Afflictions.` -- An instruction, by Heman the Ezrahite. O Jehovah, God of my salvation, Daily I have cried, nightly before Thee,

2 My prayer cometh in before Thee, Incline Thine ear to my loud cry,

3 For my soul hath been full of evils, And my life hath come to Sheol.

4 I have been reckoned with those going down [to] the pit, I have been as a man without strength.

5 Among the dead -- free, As pierced ones lying in the grave, Whom Thou hast not remembered any more, Yea, they by Thy hand have been cut off.

6 Thou hast put me in the lowest pit, In dark places, in depths.

7 Upon me hath Thy fury lain, And [with] all Thy breakers Thou hast afflicted. Selah.

8 Thou hast put mine acquaintance far from me, Thou hast made me an abomination to them, Shut up -- I go not forth.

9 Mine eye hath grieved because of affliction, I called Thee, O Jehovah, all the day, I have spread out unto Thee my hands.

10 To the dead dost Thou do wonders? Do Rephaim rise? do they thank Thee? Selah.

11 Is Thy kindness recounted in the grave? Thy faithfulness in destruction?

12 Are Thy wonders known in the darkness? And Thy righteousness in the land of forgetfulness?

13 And I, unto Thee, O Jehovah, I have cried, And in the morning doth my prayer come before Thee.

14 Why, O Jehovah, castest Thou off my soul? Thou hidest Thy face from me.

15 I [am] afflicted, and expiring from youth, I have borne Thy terrors -- I pine away.

16 Over me hath Thy wrath passed, Thy terrors have cut me off,

17 They have surrounded me as waters all the day, They have gone round against me together,

18 Thou hast put far from me lover and friend, Mine acquaintance [is] the place of darkness!