1 (Către mai marele cîntăreţilor. Se cîntă ca şi ,,Mori pentru fiul``. Un psalm al lui David.) Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea, voi istorisi toate minunile Lui.
2 Voi face din Tine bucuria şi veselia mea, voi cînta Numele tău, Dumnezeule Prea Înalte,
3 pentrucă vrăjmaşii mei dau înapoi, se clatină, şi pier dinaintea Ta.
4 căci Tu îmi sprijineşti dreptatea şi pricina mea, şi stai pe scaunul Tău de domnie ca un judecător drept.
5 Tu pedepseşti neamurile, nimiceşti pe cel rău, le ştergi numele pentru totdeauna şi pe vecie.
6 S'au dus vrăjmaşii! N'au rămas din ei decît nişte dărîmături vecinice! Nişte cetăţi dărîmate de Tine! Li s'a şters pomenirea!
7 Ei s'au dus, dar Domnul împărăteşte în veac, şi Şi -a pregătit scaunul de domnie pentru judecată.
8 El judecă lumea cu dreptate, judecă popoarele cu nepărtinire.
9 Domnul este scăparea celui asuprit, scăpare la vreme de necaz.
10 Cei ce cunosc Numele Tău, se încred în Tine, căci Tu nu părăseşti pe cei ce Te caută, Doamne!
11 Cîntaţi Domnului, care împărăţeşte în Sion, vestiţi printre popoare isprăvile Lui!
12 Căci El răzbună sîngele vărsat, şi Îşi aduce aminte de cei nenorociţi, nu uită strigătele lor.
13 Ai milă de mine, Doamne! Vezi ticăloşia în care mă aduc vrăjmaşii mei, şi ridică-mă din porţile morţii,
14 ca să vestesc toate laudele Tale, în porţile fiicei Sionului, şi să mă bucur de mîntuirea Ta.
15 Neamurile cad în groapa pe care au făcut -o, şi li se prinde piciorul în laţul pe care l-au ascuns.
16 Domnul Se arată, face dreptate, şi prinde pe cel rău în lucrul mînilor lui. (Joc de instrumente. Oprire.)
17 Cei răi se întorc la locuinţa morţilor: toate neamurile cari uită pe Dumnezeu.
18 Căci cel nenorocit nu este uitat pe vecie, nădejdea celor sărmani nu piere pe vecie.
19 Scoală-Te, Doamne, ca să nu biruie omul; neamurile să fie judecate înaintea Ta!
20 Aruncă groaza în ei, Doamne, ca să ştie popoarele că nu sînt decît oameni! (Oprire.)
1 To the Overseer, `On the Death of Labben.` -- A Psalm of David. I confess, O Jehovah, with all my heart, I recount all Thy wonders,
2 I rejoice and exult in Thee, I praise Thy Name, O Most High.
3 In mine enemies turning backward, they stumble and perish from Thy face.
4 For Thou hast done my judgment and my right. Thou hast sat on a throne, A judge of righteousness.
5 Thou hast rebuked nations, Thou hast destroyed the wicked, Their name Thou hast blotted out to the age and for ever.
6 O thou Enemy, Finished have been destructions for ever, As to cities thou hast plucked up, Perished hath their memorial with them.
7 And Jehovah to the age abideth, He is preparing for judgment His throne.
8 And He judgeth the world in righteousness, He judgeth the peoples in uprightness.
9 And Jehovah is a tower for the bruised, A tower for times of adversity.
10 They trust in Thee who do know Thy name, For Thou hast not forsaken Those seeking Thee, O Jehovah.
11 Sing ye praise to Jehovah, inhabiting Zion, Declare ye among the peoples His acts,
12 For He who is seeking for blood Them hath remembered, He hath not forgotten the cry of the afflicted.
13 Favour me, O Jehovah, See mine affliction by those hating me, Thou who liftest me up from the gates of death,
14 So that I recount all Thy praise, In the gates of the daughter of Zion. I rejoice on Thy salvation.
15 Sunk have nations in a pit they made, In a net that they hid hath their foot been captured.
16 Jehovah hath been known, Judgment He hath done, By a work of his hands Hath the wicked been snared. Meditation. Selah.
17 The wicked do turn back to Sheol, All nations forgetting God.
18 For not for ever is the needy forgotten, The hope of the humble lost to the age.
19 Rise, O Jehovah, let not man be strong, Let nations be judged before Thy face.
20 Appoint, O Jehovah, a director to them, Let nations know they [are] men! Selah.