1 Hear my prayer, O Jehovah,

And let my cry come unto thee.

2 Hide not thy face from me in the day of my distress:

Incline thine ear unto me;

In the day when I call answer me speedily.

3 For my days consume away like smoke,

And my bones are burned as a firebrand.

4 My heart is smitten like grass, and withered;

For I forget to eat my bread.

5 By reason of the voice of my groaning

My bones cleave to my flesh.

6 I am like a pelican of the wilderness;

I am become as an owl of the waste places.

7 I watch, and am become like a sparrow

That is alone upon the house-top.

8 Mine enemies reproach me all the day;

They that are mad against me do curse by me.

9 For I have eaten ashes like bread,

And mingled my drink with weeping,

10 Because of thine indignation and thy wrath:

For thou hast taken me up, and cast me away.

11 My days are like a shadow that declineth;

And I am withered like grass.

12 But thou, O Jehovah, wilt abide for ever;

And thy memorial name unto all generations.

13 Thou wilt arise, and have mercy upon Zion;

For it is time to have pity upon her,

Yea, the set time is come.

14 For thy servants take pleasure in her stones,

And have pity upon her dust.

15 So the nations shall fear the name of Jehovah,

And all the kings of the earth thy glory.

16 For Jehovah hath built up Zion;

He hath appeared in his glory.

17 He hath regarded the prayer of the destitute,

And hath not despised their prayer.

18 This shall be written for the generation to come;

And a people which shall be created shall praise Jehovah.

19 For he hath looked down from the height of his sanctuary;

From heaven did Jehovah behold the earth;

20 To hear the sighing of the prisoner;

To loose those that are appointed to death;

21 That men may declare the name of Jehovah in Zion,

And his praise in Jerusalem;

22 When the peoples are gathered together,

And the kingdoms, to serve Jehovah.

23 He weakened my strength in the way;

He shortened my days.

24 I said, O my God, take me not away in the midst of my days:

Thy years are throughout all generations.

25 Of old didst thou lay the foundation of the earth;

And the heavens are the work of thy hands.

26 They shall perish, but thou shalt endure;

Yea, all of them shall wax old like a garment;

As a vesture shalt thou change them, and they shall be changed:

27 But thou art the same,

And thy years shall have no end.

28 The children of thy servants shall continue,

And their seed shall be established before thee.

1 (O rugăciune a unui nenorocit, cînd este doborît de întristare şi îşi varsă plîngerea înaintea Domnului.) Doamne, ascultă-mi rugăciunea, şi s'ajungă strigătul meu pînă la Tine!

2 Nu-mi ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine, cînd strig! Ascultă-mă degrab!

3 Căci zilele mele pier ca fumul, şi oasele îmi ard ca un tăciune.

4 Inima îmi este lovită, şi mi se usucă întocmai ca iarba; pînă şi pînea uit să mi -o mănînc.

5 Aşa de mari îmi sînt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne.

6 Seamăn cu pelicanul din pustie, sînt ca o cucuvaie din dărîmături;

7 nu mai pot dormi, şi sînt ca pasărea singuratică pe un acoperiş.

8 În fiecare zi mă bătjocoresc vrăjmaşii mei, şi protivnicii mei jură pe mine în mînia lor.

9 Mănînc ţărînă în loc de pîne, şi îmi amestec lacrămile cu băutura,

10 din pricina mîniei şi urgiei Tale; căci Tu m'ai ridicat, şi m'ai aruncat departe.

11 Zilele mele sînt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba.

12 Dar Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie, şi pomenirea Ta ţine din neam în neam.

13 Tu Te vei scula, şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărîtă pentru el.

14 Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului, şi le e milă de ţărîna lui.

15 Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, şi toţi împăraţii pămîntului de slava Ta.

16 Da, Domnul va zidi iarăş Sionul, şi Se va arăta în slava Sa.

17 El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului, şi nu -i nesocoteşte rugăciunea.

18 Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, şi poporul, care se va naşte, să laude pe Domnul!

19 Căci El priveşte din înălţimea sfinţeniei Lui; Domnul priveşte din ceruri pe pămînt,

20 ca să audă gemetele prinşilor de război, si să izbăvească pe cei ce sînt pe moarte;

21 pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului, şi laudele lui în Ierusalim,

22 cînd se vor strînge toate popoarele, şi toate împărăţiile, ca să slujească Domnului.

23 El mi -a frînt puterea în drum, şi mi -a scurtat zilele,

24 Eu zic: ,,Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin vecinic!``

25 Tu ai întemeiat în vechime pămîntul, şi cerurile sînt lucrarea mînilor Tale.

26 Ele vor pieri, dar Tu vei rămînea; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmînt, şi se vor schimba.

27 Dar Tu rămîi Acelaş, şi anii Tăi nu se vor sfîrşi.

28 Fiii robilor Tăi îşi vor locui ţara, şi sămînţa lor va rămînea înaintea Ta.