1 Strive thou, O Jehovah, with them that strive with me:
Fight thou against them that fight against me.
2 Take hold of shield and buckler,
And stand up for my help.
3 Draw out also the spear, and stop the way against them that pursue me:
Say unto my soul, I am thy salvation.
4 Let them be put to shame and brought to dishonor that seek after my soul:
Let them be turned back and confounded that devise my hurt.
5 Let them be as chaff before the wind,
And the angel of Jehovah driving them on.
6 Let their way be dark and slippery,
And the angel of Jehovah pursuing them.
7 For without cause have they hid for me their net in a pit;
Without cause have they digged a pit for my soul.
8 Let destruction come upon him unawares;
And let his net that he hath hid catch himself:
With destruction let him fall therein.
9 And my soul shall be joyful in Jehovah:
It shall rejoice in his salvation.
10 All my bones shall say, Jehovah, who is like unto thee,
Who deliverest the poor from him that is too strong for him,
Yea, the poor and the needy from him that robbeth him?
11 Unrighteous witnesses rise up;
They ask me of things that I know not.
12 They reward me evil for good,
To the bereaving of my soul.
13 But as for me, when they were sick, my clothing was sackcloth:
I afflicted my soul with fasting;
And my prayer returned into mine own bosom.
14 I behaved myself as though it had been my friend or my brother:
I bowed down mourning, as one that bewaileth his mother.
15 But in mine adversity they rejoiced, and gathered themselves together:
The abjects gathered themselves together against me, and I knew it not;
They did tear me, and ceased not:
16 Like the profane mockers in feasts,
They gnashed upon me with their teeth.
17 Lord, how long wilt thou look on?
Rescue my soul from their destructions,
My darling from the lions.
18 I will give thee thanks in the great assembly:
I will praise thee among much people.
19 Let not them that are mine enemies wrongfully rejoice over me;
Neither let them wink with the eye that hate me without a cause.
20 For they speak not peace;
But they devise deceitful words against them that are quiet in the land.
21 Yea, they opened their mouth wide against me;
They said, Aha, aha, our eye hath seen it.
22 Thou hast seen it, O Jehovah; keep not silence:
O Lord, be not far from me.
23 Stir up thyself, and awake to the justice due unto me,
Even unto my cause, my God and my Lord.
24 Judge me, O Jehovah my God, according to thy righteousness;
And let them not rejoice over me.
25 Let them not say in their heart, Aha, so would we have it:
Let them not say, We have swallowed him up.
26 Let them be put to shame and confounded together that rejoice at my hurt:
Let them be clothed with shame and dishonor that magnify themselves against me.
27 Let them shout for joy, and be glad, that favor my righteous cause:
Yea, let them say continually, Jehovah be magnified,
Who hath pleasure in the prosperity of his servant.
28 And my tongue shall talk of thy righteousness
And of thy praise all the day long.
1 (Un psalm al lui David.) Apără-mă Tu, Doamne, de potrivnicii mei, luptă Tu cu cei ce se luptă cu mine!
2 Ia pavăza şi scutul, şi scoală-Te să-mi ajuţi.
3 Învîrte suliţa şi săgeata împotriva prigonitorilor mei! zi sufletului meu: ,,Eu sînt mîntuirea ta!``
4 Ruşinaţi şi înfruntaţi să fie ceice vor să-mi ia viaţa! Să dea înapoi şi să roşească cei ce-mi gîndesc peirea!
5 Să fie ca pleava luată de vînt, şi să -i gonească îngerul Domnului!
6 Drumul să le fie întunecos şi alunecos, şi să -i urmărească îngerul Domnului!
7 Căci mi-au întins laţul lor, fără pricină, pe o groapă, pe care au săpat -o, fără temei, ca să-mi ia viaţa;
8 să -i ajungă prăpădul pe neaşteptate, să fie prinşi în laţul, pe care l-au întins, să cadă în el şi să piară!
9 Şi atunci mi se va bucura sufletul în Domnul: se va veseli de mîntuirea Lui.
10 Toate oasele mele vor zice: ,,Doamne, cine poate, ca Tine, să scape pe cel nenorocit de unul mai tare de cît el, pe cel nenorocit şi sărac de cel ce -l jăfuieşte?``
11 Nişte martori mincinoşi se ridică, şi mă întreabă de ceeace nu ştiu.
12 Îmi întorc rău pentru bine: mi-au lăsat sufletul pustiu.
13 Şi eu, cînd erau ei bolnavi, mă îmbrăcam cu sac, îmi smeream sufletul cu post, şi mă rugam cu capul plecat la sîn.
14 Umblam plin de durere ca pentru un prieten, pentru un frate; cu capul plecat, ca de jalea unei mame.
15 Dar cînd mă clatin eu, ei se bucură şi se strîng; se strîng fără ştirea mea, ca să mă batjocorească, şi mă sfîşie neîncetat.
16 Scrîşnesc din dinţi împotriva mea, împreună cu cei nelegiuiţi, cu secăturile batjocoritoare.
17 Doamne, pînă cînd Te vei uita la ei? Scapă-mi sufletul din cursele lor, scapă-mi viaţa din ghiarele acestor pui de lei!
18 Şi eu Te voi lăuda în adunarea cea mare, şi Te voi slăvi în mijlocul unui popor mare la număr.
19 Să nu se bucure de mine ceice pe nedrept îmi sînt vrăjmaşi, nici să nu-şi facă semne cu ochiul, ceice mă urăsc fără temei!
20 Căci ei nu vorbesc de pace, ci urzesc înşelătorii împotriva oamenilor liniştiţi din ţară.
21 Îşi deschid gura larg împotriva mea, şi zic: ,,Ha! Ha! Ochii noştri îşi văd acum dorinţa împlinită!``
22 Doamne, Tu vezi: Nu tăcea! Nu Te depărta de mine, Doamne!
23 Trezeşte-Te, şi scoală-Te să-mi faci dreptate! Dumnezeule şi Doamne, apără-mi pricina!
24 Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu, ca să nu se bucure ei de mine!
25 Să nu zică în inima lor: ,,Aha! iată ce doream!`` Să nu zică ,,L-am înghiţit!``
26 Ci să fie ruşinaţi şi înfruntaţi toţi cei ce se bucură de nenorocirea mea! Să se îmbrace cu ruşine şi ocară, cei ce se ridică împotriva mea!
27 Să se bucure şi să se veselească, cei ce găsesc plăcere în nevinovăţia mea, şi să zică neîncetat: ,,Mărit să fie Domnul, care vrea pacea robului Său!``
28 Şi atunci limba mea va lăuda dreptatea Ta, în toate zilele va spune lauda Ta.