1 Blessed be Jehovah my rock,
Who teacheth my hands to war,
And my fingers to fight:
2 My lovingkindness, and my fortress,
My high tower, and my deliverer;
My shield, and he in whom I take refuge;
Who subdueth my people under me.
3 Jehovah, what is man, that thou takest knowledge of him?
Or the son of man, that thou makest account of him?
4 Man is like to vanity:
His days are as a shadow that passeth away.
5 Bow thy heavens, O Jehovah, and come down:
Touch the mountains, and they shall smoke.
6 Cast forth lightning, and scatter them;
Send out thine arrows, and discomfit them.
7 Stretch forth thy hand from above;
Rescue me, and deliver me out of great waters,
Out of the hand of aliens;
8 Whose mouth speaketh deceit,
And whose right hand is a right hand of falsehood.
9 I will sing a new song unto thee, O God:
Upon a psaltery of ten strings will I sing praises unto thee.
10 Thou art he that giveth salvation unto kings;
Who rescueth David his servant from the hurtful sword.
11 Rescue me, and deliver me out of the hand of aliens,
Whose mouth speaketh deceit,
And whose right hand is a right hand of falsehood.
12 When our sons shall be as plants grown up in their youth,
And our daughters as corner-stones hewn after the fashion of a palace;
13 When our garners are full, affording all manner of store,
And our sheep bring forth thousands and ten thousands in our fields;
14 When our oxen are well laden;
When there is no breaking in, and no going forth,
And no outcry in our streets:
15 Happy is the people that is in such a case;
Yea, happy is the people whose God is Jehovah.
1 (Un psalm al lui David.) Binecuvîntat să fie Domnul, Stînca mea, care-mi deprinde mînile la luptă, degetele la bătălie,
2 Binefăcătorul meu şi Cetăţuia mea, Turnul meu de scăpare şi Izbăvitorul meu, Scutul meu de adăpost, care-mi supune pe poporul meu!
3 Doamne, ce este omul, ca să iei cunoştinţă de el, fiul omului ca să iei seama la el?
4 Omul este ca o suflare, zilele lui sînt ca umbra care trece.
5 Pleacă cerurile, Doamne, şi pogoară-Te! Atinge munţii, ca să fumege!
6 Fulgeră, şi risipeşte pe vrăjmaşii mei! Aruncă-Ţi săgeţile, şi pune -i pe fugă!
7 Întinde-Ţi mînile de sus, izbăveşte-mă şi scapă-mă din apele cele mari, din mîna fiilor celui străin,
8 a căror gură spune neadevăruri, şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă.
9 Dumnezeule, Îţi voi cînta o cîntare nouă, Te voi lăuda cu alăuta cu zece coarde.
10 Tu, care dai împăraţilor biruinţa, care ai scăpat de sabie ucigaşă pe robul Tău David,
11 izbăveşte-mă şi scapă-mă din mîna fiilor celui străin, a căror gură spune neadevăruri, şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă!...
12 Fiii noştri sînt ca nişte odrasle, cari cresc în tinereţa lor; fetele noastre ca nişte stîlpi săpaţi frumos, cari fac podoaba caselor împărăteşti.
13 Grînarele noastre sînt pline, şi gem de tot felul de merinde; turmele ni se înmulţesc cu miile, cu zecile de mii, în cîmpiile noastre:
14 viţelele noastre sînt prăsitoare; nu -i nicio pagubă, nicio robie, nici un ţipăt în uliţele noastre!
15 Ferice de poporul care stă astfel! Ferice de poporul, al cărui Dumnezeu este Domnul!