1 We have heard with our ears, O God,

Our fathers have told us,

What work thou didst in their days,

In the days of old.

2 Thou didst drive out the nations with thy hand;

But them thou didst plant:

Thou didst afflict the peoples;

But them thou didst spread abroad.

3 For they gat not the land in possession by their own sword,

Neither did their own arm save them;

But thy right hand, and thine arm, and the light of thy countenance,

Because thou wast favorable unto them.

4 Thou art my King, O God:

Command deliverance for Jacob.

5 Through thee will we push down our adversaries:

Through thy name will we tread them under that rise up against us.

6 For I will not trust in my bow,

Neither shall my sword save me.

7 But thou hast saved us from our adversaries,

And hast put them to shame that hate us.

8 In God have we made our boast all the day long,

And we will give thanks unto thy name for ever. [Selah

9 But now thou hast cast us off, and brought us to dishonor,

And goest not forth with our hosts.

10 Thou makest us to turn back from the adversary;

And they that hate us take spoil for themselves.

11 Thou hast made us like sheep appointed for food,

And hast scattered us among the nations.

12 Thou sellest thy people for nought,

And hast not increased thy wealth by their price.

13 Thou makest us a reproach to our neighbors,

A scoffing and a derision to them that are round about us.

14 Thou makest us a byword among the nations,

A shaking of the head among the peoples.

15 All the day long is my dishonor before me,

And the shame of my face hath covered me,

16 For the voice of him that reproacheth and blasphemeth,

By reason of the enemy and the avenger.

17 All this is come upon us; yet have we not forgotten thee,

Neither have we dealt falsely in thy covenant.

18 Our heart is not turned back,

Neither have our steps declined from thy way,

19 That thou hast sore broken us in the place of jackals,

And covered us with the shadow of death.

20 If we have forgotten the name of our God,

Or spread forth our hands to a strange god;

21 Will not God search this out?

For he knoweth the secrets of the heart.

22 Yea, for thy sake are we killed all the day long;

We are accounted as sheep for the slaughter.

23 Awake, why sleepest thou, O Lord?

Arise, cast us not off for ever.

24 Wherefore hidest thou thy face,

And forgettest our affliction and our oppression?

25 For our soul is bowed down to the dust:

Our body cleaveth unto the earth.

26 Rise up for our help,

And redeem us for thy lovingkindness’ sake.

1 (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core. O cîntare.) Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre, şi părinţii noştri ne-au povestit lucrările, pe cari le-ai făcut pe vremea lor, în zilele de odinioară.

2 Cu mîna Ta, ai izgonit neamuri, ca să -i sădeşti pe ei, ai lovit popoare, ca să -i întinzi pe ei.

3 Căci nu prin sabia lor au pus mîna pe ţară, nu braţul lor i -a mîntuit, ci dreapta Ta, braţul Tău, lumina Feţei Tale, pentrucă îi iubeai.

4 Dumnezeule, Tu eşti Împăratul meu: porunceşte izbăvirea lui Iacov!

5 Cu Tine doborîm pe vrăjmaşii noştri, cu Numele Tău zdrobim pe protivnicii noştri.

6 Căci nu în arcul meu mă încred, nu sabia mea mă va scăpa;

7 ci Tu ne izbăveşti de vrăjmaşii noştri, şi dai de ruşine pe cei ce ne urăsc.

8 Noi, în fiecare zi, ne lăudăm cu Dumnezeu, şi pururea slăvim Numele Tău. -(Oprire).

9 Dar Tu ne lepezi, ne acoperi de ruşine, nu mai ieşi cu oştirile noastre;

10 ne faci să dăm dosul înaintea vrăjmaşului, şi ceice ne urăsc, ridică prăzi luate dela noi.

11 Ne dai ca pe nişte oi de mîncat, şi ne risipeşti printre neamuri.

12 Vinzi pe poporul Tău pe nimic, şi nu -l socoteşti de mare preţ.

13 Ne faci de ocara vecinilor noştri, de batjocura şi de rîsul celor ce ne înconjoară.

14 Ne faci de pomină printre neamuri, şi pricină de clătinare din cap printre popoare.

15 Ocara mea este totdeauna înaintea mea, şi ruşinea îmi acopere faţa,

16 la glasul celui ce mă batjocoreşte şi mă ocărăşte, la vederea vrăjmaşului şi răzbunătorului.

17 Toate acestea ni se întîmplă, fără ca noi să Te fi uitat, fără să fi călcat legămîntul Tău:

18 da, inima nu ni s'a abătut, paşii nu ni s'au depărtat de pe cărarea Ta,

19 ca să ne zdrobeşti în locuinţa şacalilor, şi să ne acoperi cu umbra morţii.

20 Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru, şi ne-am fi întins mînile spre un dumnezeu străin,

21 n'ar şti Dumnezeu lucrul acesta, El, care cunoaşte tainele inimii?

22 Dar din pricina Ta sîntem junghiaţi în toate zilele, sîntem priviţi ca nişte oi sortite pentru măcelărie.

23 Trezeşte-Te! Pentruce dormi, Doamne? Trezeşte-Te! Nu ne lepăda pe vecie!

24 Pentruce Îţi ascunzi Faţa? Pentruce uiţi de nenorocirea şi apăsarea noastră?

25 Căci sufletul ne este doborît în ţărînă de mîhnire, trupul nostru este lipit de pămînt.

26 Scoală-Te, ca să ne ajuţi! Izbăveşte-ne, pentru bunătatea Ta!