1 The transgression of the wicked saith within my heart,

There is no fear of God before his eyes.

2 For he flattereth himself in his own eyes,

That his iniquity will not be found out and be hated.

3 The words of his mouth are iniquity and deceit:

He hath ceased to be wise and to do good.

4 He deviseth iniquity upon his bed;

He setteth himself in a way that is not good;

He abhorreth not evil.

5 Thy lovingkindness, O Jehovah, is in the heavens;

Thy faithfulness reacheth unto the skies.

6 Thy righteousness is like the mountains of God;

Thy judgments are a great deep:

O Jehovah, thou preservest man and beast.

7 How precious is thy lovingkindness, O God!

And the children of men take refuge under the shadow of thy wings.

8 They shall be abundantly satisfied with the fatness of thy house;

And thou wilt make them drink of the river of thy pleasures.

9 For with thee is the fountain of life:

In thy light shall we see light.

10 Oh continue thy lovingkindness unto them that know thee,

And thy righteousness to the upright in heart.

11 Let not the foot of pride come against me,

And let not the hand of the wicked drive me away.

12 There are the workers of iniquity fallen:

They are thrust down, and shall not be able to rise.

1 (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului.) Nelegiuirea celui rău zice inimii mele: ,,Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lui.``

2 Căci se măguleşte singur în ochii lui, ca să-şi desăvîrşească fărădelegea, ca să-şi potolească ura.

3 Cuvintele gurii lui sînt mincinoase şi înşelătoare; nu mai vrea să lucreze cu înţelepciune şi să facă binele.

4 În aşternutul lui se gîndeşte la răutate, stă pe o cale care nu este bună, şi nu urăşte răul.

5 Bunătatea Ta, Doamne, ajunge pînă la ceruri, şi credincioşia Ta pînă la nori.

6 Dreptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu, şi judecăţile Tale sînt ca Adîncul cel mare. Doamne, Tu sprijineşti pe oameni şi pe dobitoace!

7 Cît de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.

8 Se satură de belşugul Casei Tale, şi -i adăpi din şivoiul desfătărilor Tale.

9 Căci la Tine este izvorul vieţii; prin lumina Ta vedem lumina.

10 Întinde-Ţi şi mai departe bunătatea peste ceice Te cunosc, şi dreptatea peste cei cu inima neprihănită!

11 Să nu m'ajungă piciorul celui mîndru, şi să nu mă pună pe fugă mîna celor răi.

12 Ceice fac fărădelegea au şi început să cadă; sînt răsturnaţi, şi nu pot să se mai scoale.