1 I will give thanks unto Jehovah with my whole heart;

I will show forth all thy marvellous works.

2 I will be glad and exult in thee;

I will sing praise to thy name, O thou Most High.

3 When mine enemies turn back,

They stumble and perish at thy presence.

4 For thou hast maintained my right and my cause;

Thou sittest in the throne judging righteously.

5 Thou hast rebuked the nations, thou hast destroyed the wicked;

Thou hast blotted out their name for ever and ever.

6 The enemy are come to an end, they are desolate for ever;

And the cities which thou hast overthrown,

The very remembrance of them is perished.

7 But Jehovah sitteth as king for ever:

He hath prepared his throne for judgment;

8 And he will judge the world in righteousness,

He will minister judgment to the peoples in uprightness.

9 Jehovah also will be a high tower for the oppressed,

A high tower in times of trouble;

10 And they that know thy name will put their trust in thee;

For thou, Jehovah, hast not forsaken them that seek thee.

11 Sing praises to Jehovah, who dwelleth in Zion:

Declare among the people his doings.

12 For he that maketh inquisition for blood remembereth them;

He forgetteth not the cry of the poor.

13 Have mercy upon me, O Jehovah;

Behold my affliction which I suffer of them that hate me,

Thou that liftest me up from the gates of death;

14 That I may show forth all thy praise.

In the gates of the daughter of Zion

I will rejoice in thy salvation.

15 The nations are sunk down in the pit that they made:

In the net which they hid is their own foot taken.

16 Jehovah hath made himself known, he hath executed judgment:

The wicked is snared in the work of his own hands. [Higgaion. Selah

17 The wicked shall be turned back unto Sheol,

Even all the nations that forget God.

18 For the needy shall not alway be forgotten,

Nor the expectation of the poor perish for ever.

19 Arise, O Jehovah; let not man prevail:

Let the nations be judged in thy sight.

20 Put them in fear, O Jehovah:

Let the nations know themselves to be but men. [Selah

1 (Către mai marele cîntăreţilor. Se cîntă ca şi ,,Mori pentru fiul``. Un psalm al lui David.) Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea, voi istorisi toate minunile Lui.

2 Voi face din Tine bucuria şi veselia mea, voi cînta Numele tău, Dumnezeule Prea Înalte,

3 pentrucă vrăjmaşii mei dau înapoi, se clatină, şi pier dinaintea Ta.

4 căci Tu îmi sprijineşti dreptatea şi pricina mea, şi stai pe scaunul Tău de domnie ca un judecător drept.

5 Tu pedepseşti neamurile, nimiceşti pe cel rău, le ştergi numele pentru totdeauna şi pe vecie.

6 S'au dus vrăjmaşii! N'au rămas din ei decît nişte dărîmături vecinice! Nişte cetăţi dărîmate de Tine! Li s'a şters pomenirea!

7 Ei s'au dus, dar Domnul împărăteşte în veac, şi Şi -a pregătit scaunul de domnie pentru judecată.

8 El judecă lumea cu dreptate, judecă popoarele cu nepărtinire.

9 Domnul este scăparea celui asuprit, scăpare la vreme de necaz.

10 Cei ce cunosc Numele Tău, se încred în Tine, căci Tu nu părăseşti pe cei ce Te caută, Doamne!

11 Cîntaţi Domnului, care împărăţeşte în Sion, vestiţi printre popoare isprăvile Lui!

12 Căci El răzbună sîngele vărsat, şi Îşi aduce aminte de cei nenorociţi, nu uită strigătele lor.

13 Ai milă de mine, Doamne! Vezi ticăloşia în care mă aduc vrăjmaşii mei, şi ridică-mă din porţile morţii,

14 ca să vestesc toate laudele Tale, în porţile fiicei Sionului, şi să mă bucur de mîntuirea Ta.

15 Neamurile cad în groapa pe care au făcut -o, şi li se prinde piciorul în laţul pe care l-au ascuns.

16 Domnul Se arată, face dreptate, şi prinde pe cel rău în lucrul mînilor lui. (Joc de instrumente. Oprire.)

17 Cei răi se întorc la locuinţa morţilor: toate neamurile cari uită pe Dumnezeu.

18 Căci cel nenorocit nu este uitat pe vecie, nădejdea celor sărmani nu piere pe vecie.

19 Scoală-Te, Doamne, ca să nu biruie omul; neamurile să fie judecate înaintea Ta!

20 Aruncă groaza în ei, Doamne, ca să ştie popoarele că nu sînt decît oameni! (Oprire.)