1 I love thee, O Jehovah, my strength.

2 Jehovah is my rock, and my fortress, and my deliverer;

My God, my rock, in whom I will take refuge;

My shield, and the horn of my salvation, my high tower.

3 I will call upon Jehovah, who is worthy to be praised:

So shall I be saved from mine enemies.

4 The cords of death compassed me,

And the floods of ungodliness made me afraid.

5 The cords of Sheol were round about me;

The snares of death came upon me.

6 In my distress I called upon Jehovah,

And cried unto my God:

He heard my voice out of his temple,

And my cry before him came into his ears.

7 Then the earth shook and trembled;

The foundations also of the mountains quaked

And were shaken, because he was wroth.

8 There went up a smoke out of his nostrils,

And fire out of his mouth devoured:

Coals were kindled by it.

9 He bowed the heavens also, and came down;

And thick darkness was under his feet.

10 And he rode upon a cherub, and did fly;

Yea, he soared upon the wings of the wind.

11 He made darkness his hiding-place, his pavilion round about him,

Darkness of waters, thick clouds of the skies.

12 At the brightness before him his thick clouds passed,

Hailstones and coals of fire.

13 Jehovah also thundered in the heavens,

And the Most High uttered his voice,

Hailstones and coals of fire.

14 And he sent out his arrows, and scattered them;

Yea, lightnings manifold, and discomfited them.

15 Then the channels of waters appeared,

And the foundations of the world were laid bare,

At thy rebuke, O Jehovah,

At the blast of the breath of thy nostrils.

16 He sent from on high, he took me;

He drew me out of many waters.

17 He delivered me from my strong enemy,

And from them that hated me; for they were too mighty for me.

18 They came upon me in the day of my calamity;

But Jehovah was my stay.

19 He brought me forth also into a large place;

He delivered me, because he delighted in me.

20 Jehovah hath rewarded me according to my righteousness;

According to the cleanness of my hands hath he recompensed me.

21 For I have kept the ways of Jehovah,

And have not wickedly departed from my God.

22 For all his ordinances were before me,

And I put not away his statutes from me.

23 I was also perfect with him,

And I kept myself from mine iniquity.

24 Therefore hath Jehovah recompensed me according to my righteousness,

According to the cleanness of my hands in his eyesight.

25 With the merciful thou wilt show thyself merciful;

With the perfect man thou wilt show thyself perfect;

26 With the pure thou wilt show thyself pure;

And with the perverse thou wilt show thyself froward.

27 For thou wilt save the afflicted people;

But the haughty eyes thou wilt bring down.

28 For thou wilt light my lamp:

Jehovah my God will lighten my darkness.

29 For by thee I run upon a troop;

And by my God do I leap over a wall.

30 As for God, his way is perfect:

The word of Jehovah is tried;

He is a shield unto all them that take refuge in him.

31 For who is God, save Jehovah?

And who is a rock, besides our God,

32 The God that girdeth me with strength,

And maketh my way perfect?

33 He maketh my feet like hinds’ feet:

And setteth me upon my high places.

34 He teacheth my hands to war;

So that mine arms do bend a bow of brass.

35 Thou hast also given me the shield of thy salvation;

And thy right hand hath holden me up,

And thy gentleness hath made me great.

36 Thou hast enlarged my steps under me,

And my feet have not slipped.

37 I will pursue mine enemies, and overtake them;

Neither will I turn again till they are consumed.

38 I will smite them through, so that they shall not be able to rise:

They shall fall under my feet.

39 For thou hast girded me with strength unto the battle:

Thou hast subdued under me those that rose up against me.

40 Thou hast also made mine enemies turn their backs unto me,

That I might cut off them that hate me.

41 They cried, but there was none to save;

Even unto Jehovah, but he answered them not.

42 Then did I beat them small as the dust before the wind;

I did cast them out as the mire of the streets.

43 Thou hast delivered me from the strivings of the people;

Thou hast made me the head of the nations:

A people whom I have not known shall serve me.

44 As soon as they hear of me they shall obey me;

The foreigners shall submit themselves unto me.

45 The foreigners shall fade away,

And shall come trembling out of their close places.

46 Jehovah liveth; and blessed be my rock;

And exalted be the God of my salvation,

47 Even the God that executeth vengeance for me,

And subdueth peoples under me.

48 He rescueth me from mine enemies;

Yea, thou liftest me up above them that rise up against me;

Thou deliverest me from the violent man.

49 Therefore I will give thanks unto thee, O Jehovah, among the nations,

And will sing praises unto thy name.

50 Great deliverance giveth he to his king,

And showeth lovingkindness to his anointed,

To David and to his seed, for evermore.

1 (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului. El a spus Domnului cuvintele cîntării acesteia, cînd l -a scăpat Domnul din mîna tuturor vrăjmaşilor săi şi din mîna lui Saul. El a zis:) ,,Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!

2 Doamne, Tu eşti stînca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stînca mea, în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă, şi întăritura mea!

3 Eu strig: ,Lăudat să fie Domnul!` şi sînt izbăvit de vrăjmaşii mei.

4 Mă înconjuraseră legăturile morţii, şi mă îngroziseră rîurile pieirii;

5 mă înfăşuraseră legăturile mormîntului, şi mă prinseseră laţurile morţii.

6 Dar, în strîmtorarea mea, am chemat pe Domnul, şi am strigat către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi -a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns pînă la El, pînă la urechile Lui.

7 Atunci s'a sguduit pămîntul şi s'a cutremurat, temeliile munţilor s'au mişcat, şi s'au clătinat, pentru că El se mîniase.

8 Din nările Lui se ridica fum, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.

9 A plecat cerurile, şi S'a pogorît: un nor gros era supt picioarele Lui.

10 Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea plutind pe aripile vîntului.

11 Întunerecul Şi -l făcuse învelitoare, iar cortul Lui, împrejurul Lui, erau nişte ape întunecoase şi nori negri.

12 Din strălucirea, care se răsfrîngea înaintea Lui, ieşeau nori, cari aruncau grindină şi cărbuni de foc.

13 Domnul a tunat în ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să -I răsune glasul, cu grindină şi cărbuni de foc.

14 A aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a înmulţit loviturile trăsnetului şi i -a pus pe fugă.

15 Atunci s'a văzut albia apelor, şi s'au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflării nărilor Tale.

16 El Şi -a întins mîna de sus, m'a apucat, m'a scos din apele cele mari; Ps. 144. 7.

17 m'a izbăvit de protivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei, cari erau mai tari decît mine.

18 Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strîmtorării mele; dar Domnul a fost sprijinul meu.

19 El m'a scos la loc larg, şi m'a scăpat, pentrucă mă iubeşte.

20 Domnul mi -a făcut după neprihănirea mea, mi -a răsplătit după curăţia mînilor mele:

21 căci am păzit căile Domnului, şi n'am păcătuit împotriva Dumnezeului meu.

22 Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m'am depărtat dela legile Lui.

23 Am fost fără vină faţă de El, şi m'am păzit de fărădelegea mea.

24 Deaceea, Domnul mi -a răsplătit după neprihănirea mea, după curăţia mînilor mele înaintea ochilor Lui.

25 Cu cel bun Tu Te arăţi bun, cu omul neprihănit Te arăţi neprihănit;

26 cu cel curat Te arăţi curat, şi cu cel stricat Te porţi după stricăciunea lui.

27 Tu mîntuieşti pe poporul care se smereşte, şi smereşti privirile trufaşe.

28 Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul, Dumnezeul meu, îmi luminează întunerecul meu.

29 Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.

30 Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite, Cuvîntul Domnului este încercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El.

31 Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul, şi cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru?

32 Dumnezeu mă încinge cu putere, şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă.

33 El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi mă aşează pe înălţimile mele

34 El îmi deprinde mînile la luptă, aşa că braţele mele întind arcul de aramă.

35 Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale, dreapta Ta mă sprijineşte, şi îndurarea Ta mă face mare.

36 Tu lărgeşti drumul supt paşii mei, şi nu-mi alunecă glesnele.

37 Urmăresc pe vrăjmaşii mei, îi ajung, şi nu mă întorc pînă nu -i nimicesc.

38 Îi zdrobesc, de nu pot să se mai ridice: ei cad supt picioarele mele.

39 Tu mă încingi cu putere pentru luptă, şi răpui pe protivnicii mei supt picioarele mele.

40 Tu faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi eu nimicesc pe cei ce mă urăsc.

41 Ei strigă, dar n'are cine să -i scape! Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!

42 Îi pisez ca praful, pe care -l ia vîntul, îi calc în picioare ca noroiul de pe uliţe.

43 Tu mă scapi din neînţelegerile poporului; mă pui în fruntea neamurilor; un popor, pe care nu -l cunoaşteam, îmi este supus.

44 El ascultă de mine la cea dintîi poruncă, fiii străinului mă linguşesc.

45 Fiilor străinului li se moaie inima de mine, şi ies tremurînd din cetăţuile lor.

46 Trăiască Domnul, şi binecuvîntată să fie Stînca mea! Mărit să fie Dumnezeul mîntuirii mele,

47 Dumnezeu, răzbunătorul meu, care îmi supune popoarele,

48 şi mă izbăveşte de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai pesus de protivnicii mei, mă scapi de omul asupritor.

49 Deaceea, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri, voi cînta spre slava Numelui Tău.

50 El dă mari izbăviri împăratului Său, şi dă îndurare unsului Său: lui David, şi seminţei lui, pe vecie.