1 Why boastest thou thyself in mischief, O mighty man?

The lovingkindness of God endureth continually.

2 Thy tongue deviseth very wickedness,

Like a sharp razor, working deceitfully.

3 Thou lovest evil more than good,

And lying rather than to speak righteousness. [Selah

4 Thou lovest all devouring words,

O thou deceitful tongue.

5 God will likewise destroy thee for ever;

He will take thee up, and pluck thee out of thy tent,

And root thee out of the land of the living. [Selah

6 The righteous also shall see it, and fear,

And shall laugh at him, saying,

7 Lo, this is the man that made not God his strength,

But trusted in the abundance of his riches,

And strengthened himself in his wickedness.

8 But as for me, I am like a green olive-tree in the house of God:

I trust in the lovingkindness of God for ever and ever.

9 I will give thee thanks for ever, because thou hast done it;

And I will hope in thy name, for it is good, in the presence of thy saints.

1 (Către mai marele cîntăreţilor. O cîntare a lui David. Făcută cu prilejul celor spuse de Doeg, Edomitul, lui Saul, cînd zicea: ,,David s'a dus în casa lui Ahimelec.``) Pentruce te făleşti cu răutatea ta, asupritorule? Bunătatea lui Dumnezeu ţine în veci.

2 Limba ta nu născoceşte decît răutate, ca un brici ascuţit, viclean ce eşti!

3 Tu iubeşti mai degrabă răul decît binele, mai degrabă minciuna decît adevărul. -

4 Tu iubeşti numai cuvinte nimicitoare, limbă înşelătoare!

5 De aceea şi Dumnezeu te va doborî pe vecie, te va apuca şi te va ridica din cortul tău, şi te va desrădăcina din pămîntul celor vii. -

6 Cei fără prihană vor vedea lucrul acesta, se vor teme, şi vor rîde de el, zicînd:

7 ,,Iată omul, care nu lua ca ocrotitor pe Dumnezeu, ci se încredea în bogăţiile lui cele mari, şi se bizuia pe răutatea lui.``

8 Dar eu sînt în Casa lui Dumnezeu ca un măslin verde, mă încred în bunătatea lui Dumnezeu, în veci de veci.

9 Te voi lăuda totdeauna, pentrucă ai lucrat; şi, în faţa copiilor Tăi, voi nădăjdui în Numele Tău, căci este binevoitor.