1 Hear the right, O Jehovah, attend unto my cry;

Give ear unto my prayer, that goeth not out of feigned lips.

2 Let my sentence come forth from thy presence;

Let thine eyes look upon equity.

3 Thou hast proved my heart; thou hast visited me in the night;

Thou hast tried me, and findest nothing;

I am purposed that my mouth shall not transgress.

4 As for the works of men, by the word of thy lips

I have kept me from the ways of the violent.

5 My steps have held fast to thy paths,

My feet have not slipped.

6 I have called upon thee, for thou wilt answer me, O God:

Incline thine ear unto me, and hear my speech.

7 Show thy marvellous lovingkindness,

O thou that savest by thy right hand them that take refuge in thee

From those that rise up against them.

8 Keep me as the apple of the eye;

Hide me under the shadow of thy wings,

9 From the wicked that oppress me,

My deadly enemies, that compass me about.

10 They are inclosed in their own fat:

With their mouth they speak proudly.

11 They have now compassed us in our steps;

They set their eyes to cast us down to the earth.

12 He is like a lion that is greedy of his prey,

And as it were a young lion lurking in secret places.

13 Arise, O Jehovah,

Confront him, cast him down:

Deliver my soul from the wicked by thy sword;

14 From men by thy hand, O Jehovah,

From men of the world, whose portion is in this life,

And whose belly thou fillest with thy treasure:

They are satisfied with children,

And leave the rest of their substance to their babes.

15 As for me, I shall behold thy face in righteousness;

I shall be satisfied, when I awake, with beholding thy form.

1 (O rugăciune a lui David.) Doamne, ascultă-mi pricina nevinovată, ia aminte la strigătele mele, pleacă urechea la rugăciunea mea, făcută cu buze neprefăcute!

2 Să se arate dreptatea mea înaintea Ta, şi să privească ochii Tăi neprihănirea mea!

3 Dacă îmi vei cerca inima, dacă o vei cerceta noaptea, dacă mă vei încerca, nu vei găsi nimic: căci ce-mi iese din gură, aceea şi gîndesc.

4 Cît priveşte legăturile cu oamenii, eu, după cuvîntul buzelor Tale, mă feresc de calea celor asupritori;

5 paşii mei stau neclintiţi pe cărările Tale, şi nu mi se clatină picioarele.

6 Strig către Tine, căci m'asculţi, Dumnezeule! Pleacă-Ţi urechea spre mine, ascultă cuvîntul meu!

7 Arată-Ţi bunătatea Ta cea minunată, Tu, care scapi pe cei ce caută adăpost, şi -i izbăveşti de protivnicii lor, prin dreapta Ta!

8 Păzeşte-mă ca lumina ochiului, ocroteşte-mă, la umbra aripilor Tale,

9 de cei răi, cari mă prigonesc, de vrăjmaşii mei de moarte, cari mă împresoară.

10 Ei îşi închid inima, au cuvintele semeţe în gură.

11 Se ţin de paşii mei, mă înconjoară chiar, mă pîndesc ca să mă trîntească la pămînt.

12 Parcă ar fi un leu lacom după pradă, un pui de leu, care stă la pîndă în culcuşul lui.

13 Scoală-te, Doamne, ieşi înaintea vrăjmaşului, doboară -l! Izbăveşte-mă de cel rău cu sabia Ta!

14 Scapă-mă de oameni, cu mîna Ta, Doamne, de oamenii lumii acesteia, cari îşi au partea lor în viaţa aceasta, şi cărora le umpli pîntecele cu bunătăţile Tale. Copiii lor sînt sătui şi prisosul lor îl lasă pruncilor lor.

15 Dar eu, în nevinovăţia mea, voi vedea Faţa Ta: cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău.