1 Surely God is good to Israel,
Even to such as are pure in heart.
2 But as for me, my feet were almost gone;
My steps had well nigh slipped.
3 For I was envious at the arrogant,
When I saw the prosperity of the wicked.
4 For there are no pangs in their death;
But their strength is firm.
5 They are not in trouble as other men;
Neither are they plagued like other men.
6 Therefore pride is as a chain about their neck;
Violence covereth them as a garment.
7 Their eyes stand out with fatness:
They have more than heart could wish.
8 They scoff, and in wickedness utter oppression:
They speak loftily.
9 They have set their mouth in the heavens,
And their tongue walketh through the earth.
10 Therefore his people return hither:
And waters of a full cup are drained by them.
11 And they say, How doth God know?
And is there knowledge in the Most High?
12 Behold, these are the wicked;
And, being alway at ease, they increase in riches.
13 Surely in vain have I cleansed my heart,
And washed my hands in innocency;
14 For all the day long have I been plagued,
And chastened every morning.
15 If I had said, I will speak thus;
Behold, I had dealt treacherously with the generation of thy children.
16 When I thought how I might know this,
It was too painful for me;
17 Until I went into the sanctuary of God,
And considered their latter end.
18 Surely thou settest them in slippery places:
Thou castest them down to destruction.
19 How are they become a desolation in a moment!
They are utterly consumed with terrors.
20 As a dream when one awaketh,
So, O Lord, when thou awakest, thou wilt despise their image.
21 For my soul was grieved,
And I was pricked in my heart:
22 So brutish was I, and ignorant;
I was as a beast before thee.
23 Nevertheless I am continually with thee:
Thou hast holden my right hand.
24 Thou wilt guide me with thy counsel,
And afterward receive me to glory.
25 Whom have I in heaven but thee?
And there is none upon earth that I desire besides thee.
26 My flesh and my heart faileth;
But God is the strength of my heart and my portion for ever.
27 For, lo, they that are far from thee shall perish:
Thou hast destroyed all them that play the harlot, departing from thee.
28 But it is good for me to draw near unto God:
I have made the Lord Jehovah my refuge,
That I may tell of all thy works.
1 (Un psalm al lui Asaf.) Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată.
2 Totuş, era să mi se îndoaie piciorul, şi erau să-mi alunece paşii!
3 Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi, cînd vedeam fericirea celor răi.
4 Într'adevăr, nimic nu -i turbură pînă la moarte, şi trupul le este încărcat de grăsime.
5 N'au parte de suferinţele omeneşti, şi nu sînt loviţi ca ceilalţi oameni.
6 Deaceea mîndria le slujeşte ca salbă, şi asuprirea este haina care -i înveleşte.
7 Li se bulbucă ochii de grăsime, şi au mai mult decît le-ar dori inima.
8 Rîd, şi vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus,
9 îşi înalţă gura pînă la ceruri, şi limba le cutreieră pămîntul.
10 Deaceea aleargă lumea la ei, înghite apă din plin,
11 şi zice: ,,Ce ar putea să ştie Dumnezeu, şi ce ar putea să cunoască Cel Prea Înalt?``
12 Aşa sînt cei răi: totdeauna fericiţi, şi îşi măresc bogăţiile.
13 Degeaba dar mi-am curăţit eu inima, şi mi-am spălat mînile în nevinovăţie:
14 căci în fiecare zi sînt lovit, şi în toate dimineţile sînt pedepsit.
15 Dacă aş zice: ,,Vreau să vorbesc ca ei,`` iată că n'aş fi credincios neamului copiilor Tăi.
16 M'am gîndit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zădarnică mi -a fost truda,
17 pînă ce am intrat în sfîntul locaş al lui Dumnezeu, şi am luat seama la soarta dela urmă a celor răi.
18 Da, Tu -i pui în locuri alunecoase, şi -i arunci în prăpăd.
19 Cum sînt nimiciţi într'o clipă! Sînt perduţi, prăpădiţi printr'un sfîrşit năpraznic.
20 Ca un vis la deşteptare, aşa le lepezi chipul, Doamne, la deşteptarea Ta!
21 Cînd mi se amăra inima, şi mă simţeam străpuns în măruntaie,
22 eram prost şi fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta.
23 Însă eu sînt totdeauna cu Tine, Tu m'ai apucat de mîna dreaptă;
24 mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.
25 Pe cine altul am eu în cer afară de Tine? Şi pe pămînt nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decît în Tine.
26 Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururea stînca inimii mele şi partea mea de moştenire.
27 Căci iată că ceice se depărtează de Tine, pier; Tu nimiceşti pe toţi ceice-Ţi sînt necredincioşi.
28 Cît pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.