1 How amiable are thy tabernacles,

O Jehovah of hosts!

2 My soul longeth, yea, even fainteth for the courts of Jehovah;

My heart and my flesh cry out unto the living God.

3 Yea, the sparrow hath found her a house,

And the swallow a nest for herself, where she may lay her young,

Even thine altars, O Jehovah of hosts,

My King, and my God.

4 Blessed are they that dwell in thy house:

They will be still praising thee. [Selah

5 Blessed is the man whose strength is in thee;

In whose heart are the highways to Zion.

6 Passing through the valley of Weeping they make it a place of springs;

Yea, the early rain covereth it with blessings.

7 They go from strength to strength;

Every one of them appeareth before God in Zion.

8 O Jehovah God of hosts, hear my prayer;

Give ear, O God of Jacob. [Selah

9 Behold, O God our shield,

And look upon the face of thine anointed.

10 For a day in thy courts is better than a thousand.

I had rather be a doorkeeper in the house of my God,

Than to dwell in the tents of wickedness.

11 For Jehovah God is a sun and a shield:

Jehovah will give grace and glory;

No good thing will he withhold from them that walk uprightly.

12 O Jehovah of hosts,

Blessed is the man that trusteth in thee.

1 (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe Ghitit. Un psalm al fiilor lui Core.) Cît de plăcute sînt locaşurile Tale, Doamne al oştirilor!

2 Sufletul meu suspină şi tînjeşte de dor după curţile Domnului, inima şi carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu!

3 Pînă şi pasărea îşi găseşte o casă acolo, şi rîndunica un cuib unde îşi pune puii... Ah! altarele Tale, Doamne al oştirilor, Împăratul meu şi Dumnezeul meu!

4 Ferice de ceice locuiesc în Casa Ta! Căci ei tot mai pot să Te laude. -

5 Ferice de ceice-şi pun tăria în Tine, în a căror inimă locuieşte încrederea.

6 Cînd străbat aceştia Valea Plîngerii, o prefac într'un loc plin de izvoare, şi ploaia timpurie o acopere cu binecuvîntări.

7 Ei merg din putere în putere, şi se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu în Sion.

8 Doamne, Dumnezeul oştirilor, ascultă rugăciunea mea! Ia aminte, Dumnezeul lui Iacov! -(Oprire).

9 Tu, care eşti scutul nostru, vezi, Dumnezeule, şi priveşte faţa unsului Tău!

10 Căci mai mult face o zi în curţile Tale de cît o mie în altă parte; eu vreau mai bine să stau în pragul Casei Dumnezeului meu, decît să locuiesc în corturile răutăţii!

11 Căci Domnul Dumnezeu este un soare şi un scut, Domnul dă îndurare şi slavă, şi nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.

12 Doamne al oştirilor, ferice de omul care se încrede în Tine!