1 (Un psalm al lui David.) Apără-mă Tu, Doamne, de potrivnicii mei, luptă Tu cu cei ce se luptă cu mine!
2 Ia pavăza şi scutul, şi scoală-Te să-mi ajuţi.
3 Învîrte suliţa şi săgeata împotriva prigonitorilor mei! zi sufletului meu: ,,Eu sînt mîntuirea ta!``
4 Ruşinaţi şi înfruntaţi să fie ceice vor să-mi ia viaţa! Să dea înapoi şi să roşească cei ce-mi gîndesc peirea!
5 Să fie ca pleava luată de vînt, şi să -i gonească îngerul Domnului!
6 Drumul să le fie întunecos şi alunecos, şi să -i urmărească îngerul Domnului!
7 Căci mi-au întins laţul lor, fără pricină, pe o groapă, pe care au săpat -o, fără temei, ca să-mi ia viaţa;
8 să -i ajungă prăpădul pe neaşteptate, să fie prinşi în laţul, pe care l-au întins, să cadă în el şi să piară!
9 Şi atunci mi se va bucura sufletul în Domnul: se va veseli de mîntuirea Lui.
10 Toate oasele mele vor zice: ,,Doamne, cine poate, ca Tine, să scape pe cel nenorocit de unul mai tare de cît el, pe cel nenorocit şi sărac de cel ce -l jăfuieşte?``
11 Nişte martori mincinoşi se ridică, şi mă întreabă de ceeace nu ştiu.
12 Îmi întorc rău pentru bine: mi-au lăsat sufletul pustiu.
13 Şi eu, cînd erau ei bolnavi, mă îmbrăcam cu sac, îmi smeream sufletul cu post, şi mă rugam cu capul plecat la sîn.
14 Umblam plin de durere ca pentru un prieten, pentru un frate; cu capul plecat, ca de jalea unei mame.
15 Dar cînd mă clatin eu, ei se bucură şi se strîng; se strîng fără ştirea mea, ca să mă batjocorească, şi mă sfîşie neîncetat.
16 Scrîşnesc din dinţi împotriva mea, împreună cu cei nelegiuiţi, cu secăturile batjocoritoare.
17 Doamne, pînă cînd Te vei uita la ei? Scapă-mi sufletul din cursele lor, scapă-mi viaţa din ghiarele acestor pui de lei!
18 Şi eu Te voi lăuda în adunarea cea mare, şi Te voi slăvi în mijlocul unui popor mare la număr.
19 Să nu se bucure de mine ceice pe nedrept îmi sînt vrăjmaşi, nici să nu-şi facă semne cu ochiul, ceice mă urăsc fără temei!
20 Căci ei nu vorbesc de pace, ci urzesc înşelătorii împotriva oamenilor liniştiţi din ţară.
21 Îşi deschid gura larg împotriva mea, şi zic: ,,Ha! Ha! Ochii noştri îşi văd acum dorinţa împlinită!``
22 Doamne, Tu vezi: Nu tăcea! Nu Te depărta de mine, Doamne!
23 Trezeşte-Te, şi scoală-Te să-mi faci dreptate! Dumnezeule şi Doamne, apără-mi pricina!
24 Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu, ca să nu se bucure ei de mine!
25 Să nu zică în inima lor: ,,Aha! iată ce doream!`` Să nu zică ,,L-am înghiţit!``
26 Ci să fie ruşinaţi şi înfruntaţi toţi cei ce se bucură de nenorocirea mea! Să se îmbrace cu ruşine şi ocară, cei ce se ridică împotriva mea!
27 Să se bucure şi să se veselească, cei ce găsesc plăcere în nevinovăţia mea, şi să zică neîncetat: ,,Mărit să fie Domnul, care vrea pacea robului Său!``
28 Şi atunci limba mea va lăuda dreptatea Ta, în toate zilele va spune lauda Ta.
1 耶和华啊！ 与我相争的， 求你与他们相争； 与我作战的， 求你与他们作战。（本节在《马索拉抄本》包括细字标题）
2 求你紧握大小的盾牌， 起来帮助我。
3 拔出矛枪战斧， 迎击那些追赶我的； 求你对我说： "我是你的拯救。"
4 愿那些寻索我命的， 蒙羞受辱； 愿设计陷害我的， 退后羞愧。
5 愿他们像风前的糠秕， 有耶和华的使者驱逐他们。
6 愿他们的路又暗又滑， 有耶和华的使者追赶他们。
7 因为他们无故为我暗设网罗， 无故挖坑要陷害我的性命。
8 愿毁灭在不知不觉间临到他身上， 愿他暗设的网罗缠住自己， 愿他落在其中遭毁灭。
9 我的心必因耶和华快乐， 因他的救恩高兴。
10 我全身的骨头都要说： "耶和华啊！ 有谁像你呢？你搭救困苦的人， 脱离那些比他强盛的； 搭救困苦和穷乏的人， 脱离那些抢夺他的。"
11 强暴的见证人起来， 盘问我所不知道的事。
12 他们对我以恶报善， 使我孤苦无依。
13 至于我， 他们有病的时候， 我就穿上麻衣， 禁食刻苦己心； 我心里也不住地祷告（"我心里也不住地祷告"原文作"我的祷告都回到自己的怀中"）。
14 我往来奔走， 看他们像自己的朋友兄弟； 我哀痛屈身， 如同哀悼母亲。
15 但我跌倒的时候， 他们竟聚集一起欢庆； 我素不相识的聚集一起攻击我， 他们不住地欺凌我。
16 他们以最粗鄙的话讥笑我（本句按照《马索拉抄本》应作"他们好像筵席上狂妄的讥笑者"； 现参照《七十士译本》翻译）， 向我咬牙切齿。
17 主啊！ 你还要看多久？求你救我的性命脱离他们的残害， 救我的生命脱离少壮狮子。
18 我要在大会中称谢你， 我要在众民中赞美你。
19 求你不容那些无理与我为敌的， 向我夸耀； 不让那些无故恨我的， 向我挤眼。
20 因为他们不说和睦的话， 却计划诡诈的事， 陷害世上的安静人。
21 他们张大嘴巴攻击我， 说： "啊哈！ 啊哈！ 我们亲眼看见了。"
22 耶和华啊！ 你已经看见了， 求你不要缄默； 主啊！ 求你不要远离我。
23 我的 神， 我的主啊！ 求你激动醒起， 为我伸冤辩护。
24 耶和华我的 神啊！ 求你按着你的公义判断我， 不容他们向我夸耀。
25 不要让他们心里说： "啊哈！ 这正是我们的心愿！ "不要让他们说： "我们把他吞下去了！ "
26 愿那些喜欢我遭难的， 一同蒙羞抱愧； 愿那些对我妄自尊大的， 都披上惭愧和耻辱。
27 愿那些喜悦我冤屈昭雪的， 都欢呼快乐； 愿他们不住地说： "要尊耶和华为大， 他喜悦他的仆人平安。"
28 我的舌头要述说你的公义， 终日赞美你。