1 (O cîntare a lui Asaf.) Pentruce, Dumnezeule, ne lepezi pentru totdeauna? Pentruce Te mînii pe turma păşunii Tale?
2 Adu-Ţi aminte de poporul Tău, pe care l-ai cîştigat odinioară, pe care l-ai răscumpărat ca seminţie a moştenirii Tale! Adu-Ţi aminte de muntele Sionului, unde Îţi aveai locuinţa;
3 îndreaptă-Ţi paşii spre aceste locuri pustiite fără curmare! Vrăjmaşul a pustiit totul în locaşul Tău cel sfînt.
4 Protivnicii Tăi au mugit în mijlocul Templului Tău; şi-au pus semnele lor drept semne.
5 Parcă erau nişte oameni, cari ridică toporul într'o pădure deasă:
6 în curînd au sfărîmat toate podoabele săpate, cu lovituri de securi şi ciocane.
7 Au pus foc sfîntului Tău locaş; au dărîmat şi au pîngărit locuinţa Numelui Tău.
8 Ei ziceau în inima lor: ,,Să -i prăpădim pe toţi!`` Au ars toate locurile sfinte din ţară.
9 Semnele noastre nu le mai vedem; nu mai este niciun prooroc, şi nu mai este nimeni printre noi, care să ştie pînă cînd...
10 Pînă cînd, Dumnezeule, va batjocori asupritorul, şi va nesocoti vrăjmaşul fără curmare Numele Tău?
11 Pentruce Îţi tragi înapoi mîna şi dreapta Ta? Scoate -o din sîn şi nimiceşte -i!
12 Totuş, Dumnezeu este Împăratul meu, care din vremuri străvechi dă izbăviri în mijlocul acestei ţări.
13 Tu ai despărţit marea cu puterea Ta, ai sfărîmat capetele balaurilor din ape;
14 ai zdrobit capul Leviatanului, l-ai dat să -l mănince fiarele din pustie.
15 Ai făcut să ţîşnească izvoare în pîraie, ai uscat rîuri, cari nu seacă.
16 A Ta este ziua, a Ta este şi noaptea; Tu ai aşezat lumina şi soarele.
17 Tu ai statornicit toate hotarele pămîntului, Tu ai rînduit vara şi iarna.
18 Adu-Ţi aminte, Doamne, că vrăjmaşul Te batjocoreşte, şi un popor nechibzuit huleşte Numele Tău!
19 Nu lăsa pradă fiarelor sufletul turturelei Tale, şi nu uita pe vecie viaţa nenorociţilor Tăi!
20 Ai în vedere legămîntul! Căci locurile dosnice din ţară sînt pline de bîrloage de tîlhari.
21 Să nu se întoarcă ruşinat cel apăsat, ci nenorocitul şi săracul să laude Numele Tău!
22 Scoală-te, Dumnezeule, apără-Ţi pricina! Adu-Ţi aminte de ocările, pe cari Ţi le aruncă în fiecare zi cel fără minte!
23 Nu uita strigătele protivnicilor Tăi, zarva care creşte necurmat a celor ce se ridică împotriva Ta!
1 神啊！ 你为什么永远丢弃我们呢？为什么你的怒气向你草场上的羊群好像烟冒出呢？（本节在《马索拉抄本》包括细字标题）
2 求你记念你在古时买赎的会众， 就是你赎回作你产业的民族； 求你记念你所居住的锡安山。
3 求你举步去看那些长久荒凉的地方， 去看仇敌在圣所里所行的一切恶事。
4 你的敌人在敬拜你的聚会中吼叫， 他们竖起了自己的旗帜为记号。
5 他们好像那些举起斧子， 在树林中砍伐树木的人。
6 圣殿中的一切雕刻， 他们都用斧子和铳子打碎了。
7 他们用火把你的圣所烧成焦土， 他们亵渎你名的居所。
8 他们心里说： "我们要把它们完全毁灭！ "他们烧毁了地上一切敬拜 神的聚会地方。
9 我们看不见我们的记号， 也不再有先知； 我们中间也没有人知道这灾祸要到几时。
10 神啊！ 敌人辱骂你要到几时呢？仇敌亵慢你的名要到永远吗？
11 你为什么把你的手， 就是你的右手收回呢？求你从怀中抽出来毁灭他们。
12 神自古以来就是我的君王， 在地上施行拯救。
13 你曾用你的大能分开大海， 把海中怪兽的头都打碎了。
14 你砸碎了利未亚坦（"利未亚坦"为原文音译词， 或译： "海怪"〔伯3:8〕或"鳄鱼"〔伯41:1〕）的头， 把它给住在旷野的人作食物。
15 你曾开辟泉源和溪流， 又使长流不息的江河干涸。
16 白昼是你的， 黑夜也是你的， 月亮和太阳， 都是你设立的。
17 地上的一切疆界都是你立定的， 夏天和冬天都是你制定的。
18 耶和华啊！ 仇敌辱骂你， 愚顽人亵渎你的名， 求你记念这事。
19 求你不要把你斑鸠的性命交给野兽， 不要永远忘记你困苦人的性命。
20 求你顾念所立的约， 因为地上黑暗的地方充满了强暴的居所。
21 不要使受欺压的人蒙羞回去， 要使困苦、贫穷的人赞美你的名。
22 神啊！ 求你起来， 为你的案件辩护， 要记得愚顽人终日对你的辱骂。
23 求你不要忘记你敌人的声音， 不要忘记那些起来与你为敌的人不住加剧地喧闹。