1 (Către mai marele cîntăreţilor. Se cîntă ca ,,cerboaica zorilor``. Un psalm al lui David.) Dumnezeule! Dumnezeule! Pentruce m'ai părăsit, şi pentruce Te depărtezi fără să-mi ajuţi şi fără s'asculţi plîngerile mele?
2 Strig ziua, Dumnezeule, şi nu-mi răspunzi: strig şi noaptea, şi tot n'am odihnă.
3 Totuş Tu eşti Cel Sfînt, şi Tu locuieşti în mijlocul laudelor lui Israel.
4 În Tine se încredeau părinţii noştri: se încredeau, şi -i izbăveai.
5 Strigau către Tine, şi erau scăpaţi; se încredeau în Tine, şi nu rămîneau de ruşine.
6 Dar eu sînt vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor şi dispreţuit de popor.
7 Toţi ceice mă văd îşi bat joc de mine, îşi deschid gura, dau din cap şi zic:
8 ,,S'a încrezut în Domnul! Să -l mîntuiască Domnul, să -l izbăvească, fiindcă -l iubeşte!`` -
9 Da, Tu m'ai scos din pîntecele mamei, m'ai pus la adăpost de orice grijă la ţîţele mamei mele;
10 de cînd eram la sînul mamei, am fost supt paza Ta, din pîntecele mamei ai fost Dumnezeul meu.
11 Nu Te depărta de mine, căci s'apropie necazul, şi nimeni nu-mi vine în ajutor.
12 O mulţime de tauri sînt împrejurul meu, nişte tauri din Basan mă înconjoară.
13 Îşi deschid gura împotriva mea, ca un leu, care sfîşie şi răcneşte.
14 Am ajuns ca apa, care se scurge, şi toate oasele mi se despart; mi s'a făcut inima ca ceara, şi se topeşte înlăuntrul meu.
15 Mi se usucă puterea ca lutul, şi mi se lipeşte limba de cerul gurii: m'ai adus în ţărîna morţii.
16 Căci nişte cîni mă înconjoară, o ceată de nelegiuiţi dau tîrcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mînile şi picioarele:
17 toate oasele aş putea să mi le număr. Ei, însă, pîndesc şi mă privesc;
18 îşi împart hainele mele între ei, şi trag la sorţ pentru cămaşa mea.
19 Dar Tu, Doamne, nu Te depărta! Tu, Tăria mea, vino de grabă în ajutorul meu!
20 Scapă-mi sufletul de sabie, şi viaţa din ghiarele cînilor!
21 Scapă-mă din gura leului, şi scoate-mă din coarnele bivolului!
22 Voi vesti Numele Tău fraţilor mei, şi Te voi lăuda în mijlocul adunării.
23 Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi -L! Voi toţi, sămînţa lui Iacov, slăviţi -L! Cutremuraţi-vă înaintea Lui, voi toţi, sămînţa lui Israel!
24 Căci El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit, şi nu-Şi ascunde Faţa de el, ci îl ascultă cînd strigă către El.
25 În adunarea cea mare, Tu vei fi pricina laudelor mele: şi-mi voi împlini juruinţele în faţa celor ce se tem de Tine.
26 Cei săraci vor mînca şi se vor sătura, ceice caută pe Domnul, Îl vor lăuda: veselă să vă fie inima pe vecie!
27 Toate marginile pămîntului îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul: toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta.
28 Căci a Domnului este împărăţia: El stăpîneşte peste neamuri.
29 Toţi cei puternici de pe pămînt vor mînca şi se vor închina şi ei; înaintea Lui se vor pleca toţi ceice se pogoară în ţărînă, ceice nu pot să-şi păstreze viaţa.
30 O sămînţă de oameni li va sluji; şi se va vorbi despre Domnul către ceice vor veni după ei.
31 Aceştia vor veni şi vor vesti dreptatea Lui, vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naşte.
1 我的 神！ 我的 神！ 你为什么离弃我？为什么远离不救我， 不听我呻吟的话呢？
2 我的 神啊！ 我日间呼求， 你不应允； 在晚上我还是不停止。
3 但你是圣洁的， 是用以色列的赞美为宝座的。
4 我们的列祖倚靠你， 他们倚靠你， 你就救他们。
5 他们向你哀求， 就得拯救； 他们倚靠你， 就不失望。
6 但我是虫， 不是人， 是世上所羞辱的， 也是众人所藐视的。
7 看见我的， 都嘲笑我； 他们撇着嘴， 摇着头， 说：
8 "他既然把自己交托耶和华， 就让耶和华搭救他吧！ 耶和华既然喜悦他， 就让耶和华拯救他吧！ "
9 然而， 是你使我从母腹中出来的； 我在母亲的怀里， 你就使我有倚靠的心。
10 我自出母胎， 就被交托给你； 我一出母腹， 你就是我的 神。
11 求你不要远离我， 因为灾难临近了， 却没有人帮助我。
12 有许多公牛围着我， 巴珊强壮的公牛困住了我。
13 他们向我大大地张嘴， 像抓撕吼叫的狮子。
14 我好像水被倾倒出去， 我全身的骨头都散脱了， 我的心在我里面像蜡融化。
15 我的精力像瓦片一样枯干， 我的舌头紧粘着上颚， 你把我放在死亡的尘土中。
16 犬类围着我， 恶党环绕我， 他们扎了我的手我的脚。
17 我能数算我全身的骨头， 他们却瞪着眼看我。
18 他们彼此分了我的外衣， 又为我的内衣抽签。
19 至于你， 耶和华啊！ 求你不要远离我； 我的力量啊！ 求你快来帮助我。
20 求你搭救我的性命脱离刀剑， 搭救我的生命脱离恶狗的爪。
21 求你拯救我脱离狮子的口， 拯救我脱离野牛的角。你已经应允了我。
22 我要向我的兄弟宣扬你的名， 我要在聚会中赞美你。
23 敬畏耶和华的人哪！ 你们要赞美他； 雅各所有的后裔啊！ 你们都要尊敬他； 以色列所有的后裔啊！ 你们都要惧怕他。
24 因为他不轻看， 不厌恶受苦的人的痛苦， 也没有掩面不顾他； 受苦的人呼求的时候， 他就垂听。
25 在大会中， 我赞美你的话是从你而来的； 在敬畏耶和华的人面前， 我要还我的愿。
26 受苦的人必吃得饱足， 寻求耶和华的人必赞美他， 愿你们的心永远活着！
27 地的四极， 都要记念耶和华， 并且归向他。列国的万族， 都要在他（"他"有古抄本作"你"）面前敬拜。
28 因为国度是属于耶和华的， 他是掌管万国的。
29 地上所有富足的人， 都必吃喝、敬拜； 所有下到尘土中， 不再存活的人， 都在他面前屈身下拜。
30 必有后裔服事他， 必有人把主的事向后代述说。
31 他们要把他的公义传给以后出生的民， 说明这是他所作的。