1 (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti,
2 ştii cînd stau jos şi cînd mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gîndul.
3 Ştii cînd umblu şi cînd mă culc, şi cunoşti toate căile mele.
4 Căci nu-mi ajunge cuvîntul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul.
5 Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte, şi-Ţi pui mîna peste mine.
6 O ştiinţă atît de minunată este mai pe sus de puterile mele: este prea înaltă ca s'o pot prinde.
7 Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta?
8 Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo;
9 Dacă voi lua aripile zorilor, şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării,
10 şi acolo mîna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca.
11 Dacă voi zice: ,,Cel puţin întunerecul mă va acoperi, -şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!``
12 Iată că nici chiar întunerecul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunerecul ca lumina.
13 Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m'ai ţesut în pîntecele mamei mele:
14 Te laud că sînt o făptură aşa de minunată. Minunate sînt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!
15 Trupul meu nu era ascuns de Tine, cînd am fost făcut într'un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adîncimile pămîntului.
16 Cînd nu eram decît un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rînduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.
17 Cît de nepătrunse mi se par gîndurile Tale, Dumnezeule, şi cît de mare este numărul lor!
18 Dacă le număr, sînt mai multe decît boabele de nisip. Cînd mă trezesc, sînt tot cu Tine.
19 O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău! Depărtaţi-vă dela mine, oameni setoşi de sînge!
20 Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit, Îţi iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmaşii Tăi!
21 Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc, şi să nu-mi fie scîrbă de cei ce se ridică împotriva Ta?
22 Da, îi urăsc cu o ură desăvîrşită; îi privesc ca pe vrăjmaşi ai mei.
23 Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gîndurile!
24 Vezi dacă sînt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veciniciei!
1 耶和华啊！ 你鉴察了我， 你认识我。（本节在《马索拉抄本》包括细字标题）
2 我坐下， 我起来， 你都知道； 你在远处就明白我的意念。
3 我行路， 我躺卧， 你都细察； 我的一切行为， 你都熟悉。
4 耶和华啊！ 我的舌头还没有发言， 你已经完全知道了。
5 你在我前后围绕着我， 你的手按在我身上。
6 这样的知识奇妙， 是我不能理解的； 高超， 是我不能达到的。
7 我到哪里去躲避你的灵？我往哪里去逃避你的面呢？
8 如果我升到天上， 你在那里； 如果我在阴间下榻， 你也在那里。
9 如果我展开清晨的翅膀， 飞到海的极处居住，
10 就是在那里， 你的手仍必引导我， 你的右手也必扶持我。
11 如果我说： "愿黑暗遮盖我， 愿我周围的亮光变成黑夜。"
12 但对你来说， 黑暗也不算是黑暗， 黑夜必如同白昼一样发亮， 黑暗和光明， 在你看来都是一样的。
13 我的脏腑是你所造的， 在我母腹中你塑造了我。
14 我要称谢你， 因为我的受造奇妙可畏； 你的作为奇妙， 这是我深深知道的。
15 我在隐密处被造， 在地的深处被塑造， 那时， 我的形体不能向你隐藏。
16 我未成形的身体， 你的眼睛早已看见； 为我所定的日子， 我还未度过一日， 都完全记在你的册上了。
17 神啊！ 你的意念对我多么珍贵（"珍贵"或译： "深奥"）， 数目何等众多。
18 如果我数点， 它们比海沙更多； 我睡醒的时候， 仍然与你同在。
19 神啊！ 甚愿你杀戮恶人； 你们流人血的啊， 离开我去吧！
20 他们恶意说话顶撞你， 你的仇敌妄称你的名。
21 耶和华啊！ 恨恶你的， 我怎能不恨恶他们呢？起来攻击你的， 我怎能不厌恶他们呢？
22 我极度恨恶他们， 把他们视为我的仇敌。
23 神啊！ 求你鉴察我， 知道我的心思； 试验我， 知道我的意念。
24 看看我里面有什么恶行没有， 引导我走永恒的道路。