1 (Un psalm al lui Asaf.) Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată.
2 Totuş, era să mi se îndoaie piciorul, şi erau să-mi alunece paşii!
3 Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi, cînd vedeam fericirea celor răi.
4 Într'adevăr, nimic nu -i turbură pînă la moarte, şi trupul le este încărcat de grăsime.
5 N'au parte de suferinţele omeneşti, şi nu sînt loviţi ca ceilalţi oameni.
6 Deaceea mîndria le slujeşte ca salbă, şi asuprirea este haina care -i înveleşte.
7 Li se bulbucă ochii de grăsime, şi au mai mult decît le-ar dori inima.
8 Rîd, şi vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus,
9 îşi înalţă gura pînă la ceruri, şi limba le cutreieră pămîntul.
10 Deaceea aleargă lumea la ei, înghite apă din plin,
11 şi zice: ,,Ce ar putea să ştie Dumnezeu, şi ce ar putea să cunoască Cel Prea Înalt?``
12 Aşa sînt cei răi: totdeauna fericiţi, şi îşi măresc bogăţiile.
13 Degeaba dar mi-am curăţit eu inima, şi mi-am spălat mînile în nevinovăţie:
14 căci în fiecare zi sînt lovit, şi în toate dimineţile sînt pedepsit.
15 Dacă aş zice: ,,Vreau să vorbesc ca ei,`` iată că n'aş fi credincios neamului copiilor Tăi.
16 M'am gîndit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zădarnică mi -a fost truda,
17 pînă ce am intrat în sfîntul locaş al lui Dumnezeu, şi am luat seama la soarta dela urmă a celor răi.
18 Da, Tu -i pui în locuri alunecoase, şi -i arunci în prăpăd.
19 Cum sînt nimiciţi într'o clipă! Sînt perduţi, prăpădiţi printr'un sfîrşit năpraznic.
20 Ca un vis la deşteptare, aşa le lepezi chipul, Doamne, la deşteptarea Ta!
21 Cînd mi se amăra inima, şi mă simţeam străpuns în măruntaie,
22 eram prost şi fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta.
23 Însă eu sînt totdeauna cu Tine, Tu m'ai apucat de mîna dreaptă;
24 mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.
25 Pe cine altul am eu în cer afară de Tine? Şi pe pămînt nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decît în Tine.
26 Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururea stînca inimii mele şi partea mea de moştenire.
27 Căci iată că ceice se depărtează de Tine, pier; Tu nimiceşti pe toţi ceice-Ţi sînt necredincioşi.
28 Cît pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.
1 神实在善待以色列， 善待那些内心清洁的人。（本节在《马索拉抄本》包括细字标题）
2 至于我， 我的脚几乎滑跌， 我（"我"原文作"我的脚步"）险些跌倒。
3 我看见恶人兴隆， 我就嫉妒狂傲的人。
4 他们没有痛苦， 他们的身体又健康又肥壮（本节原文作"他们到死都没有痛苦， 他们的身体肥壮"）。
5 他们没有一般人所受的苦难， 也不像普通人一样遭遇灾害。
6 所以， 骄傲像链子戴在他们的颈项上， 强暴好像衣裳穿在他们的身上。
7 他们的罪孽是出于麻木的心（"他们的罪孽是出于麻木的心"按照《马索拉抄本》应作"他们的眼睛因体胖而凸出"； 现参照《七十士译本》翻译）， 他们心里的恶念泛滥。
8 他们讥笑人， 怀着恶意说欺压人的话， 他们说话自高。
9 他们用口亵渎上天， 他们用舌头毁谤全地。
10 因此他的人民归回那里去， 并且喝光了大量的水。
11 他们说： " 神怎会晓得？至高者有知识吗？"
12 看这些恶人， 他们常享安逸， 财富却增加。
13 我谨守我心纯洁实在徒然； 我洗手表明清白也是枉然。
14 因为我终日受伤害， 每天早晨受惩罚。
15 如果我心里说： "我要说这样的话"， 我就是对你这一代的众儿女不忠了。
16 我思想要明白这事， 我就看为烦恼；
17 直到我进了 神的圣所， 才明白他们的结局。
18 你实在把他们安放在滑地， 使他们倒下、灭亡。
19 他们忽然间成了多么荒凉， 被突然的惊恐完全消灭。
20 人睡醒了怎样看梦， 主啊！ 你睡醒了， 也要照样轻看他们（"他们"原文作"他们的影像"）。
21 我心中酸苦， 我肺腑刺痛的时候，
22 我是愚昧无知的； 我在你面前就像畜类一般。
23 但是， 我仍常与你同在； 你紧握着我的右手。
24 你要以你的训言引领我， 以后还要接我到荣耀里去。
25 除你以外， 在天上， 我还有谁呢？除你以外， 在地上， 我也无所爱慕。
26 我的肉身和我的内心虽然渐渐衰弱， 神却永远是我心里的磐石， 是我的业分。
27 看哪！ 远离你的， 必定灭亡； 凡是对你不贞的， 你都要灭绝。
28 对我来说， 亲近 神是美好的， 我以主耶和华为我的避难所； 我要述说你的一切作为。