1 Eine Unterweisung von David, als er in der Höhle war. Ein Gebet. (0142-2) Ich schreie mit meiner Stimme zum HERRN, ich flehe mit meiner Stimme zum HERRN. 2 (0142-3) Ich schütte meine Klage vor ihm aus und tue ihm kund meine Not. 3 (0142-4) Wenn mein Geist in mir bekümmert ist, kennst du meinen Pfad; auf dem Wege, den ich wandeln soll, haben sie mir eine Schlinge gelegt. 4 (0142-5) Schaue ich zur Rechten, siehe, so will mich niemand kennen; jede Zuflucht ist mir abgeschnitten, niemand fragt nach meiner Seele! 5 (0142-6) Darum schreie ich, o HERR, zu dir und sage: Du bist meine Zuflucht, mein Teil im Lande der Lebendigen! 6 (0142-7) Merke auf mein Wehklagen; denn ich bin sehr schwach; errette mich von meinen Verfolgern; denn sie sind mir zu mächtig geworden! 7 (0142-8) Führe meine Seele aus dem Kerker, daß ich deinen Namen preise! Die Gerechten werden sich zu mir sammeln, wenn du mir wohlgetan.
He Makiri nā Rāwiri; he īnoi i a ia i roto i te ana.
1 He karanga tā tōku reo ki a Ihowā;
he īnoi tā tōku reo ki a Ihowā.
2 Horahia ana tāku īnoi ki tōna aroaro;
whakaaturia ana e ahau tōku mate ki tōna aroaro.
3 I te ngaromanga o tōku wairua i roto i ahau
i mātau koe ki tōku ara.
Kua whakatakotoria pukutia e rātou
te māhanga mōku i te ara i haere ai ahau.
4 Titiro ki tōku taha matau, kia kite –
kāhore hoki tētahi tangata e mōhio ana ki ahau;
kāhore he piringa mōku;
kāhore tētahi e mahara ana ki tōku wairua.
5 I karanga ahau ki a koe, e Ihowā;
i mea, "Ko koe tōku piringa,
tōku wāhi i te whenua o te hunga ora."
6 Tahuri mai ki tāku karanga,
kua whakaititia rawatia hoki ahau.
Whakaorangia ahau i ōku kaitūkino,
he kaha rawa hoki rātou i ahau.
7 Whakaputaina tōku wairua i te herehere,
kia whakamoemiti ai ahau ki tōu ingoa.
Ka karapotia ahau e te hunga tika;
nōu ka atawhai nei i ahau.